Atunci când vorbim despre religia noastră, trebuie să formulăm cât mai exact gândurile, pentru că nu există nici o altă religie în lume care să admită atâta diversitate şi atâta libertate ca Ortodoxia. Tocmai din cauza varietăţii creştinismului a fost nevoie de rigoarea dogmelor, adică de formularea exactă şi precisă a conceptelor cu care operăm când discutăm despre credinţă. Altminteri, creştinismul şi-ar fi pierdut demult esenţa, cum s-a şi întâmplat în cazul catolicismului roman şi al protestantismului, deşi acestea diferă între ele.

Varietatea religiei creştine reiese din diversitatea oamenilor, pentru că oamenii sunt diferiţi şi fiecare vine la Dumnezeu cu felul său de a înţelege, de a simţi şi de a exprima. Rigoarea creştinismului însă reiese din Dumnezeu, căci Dumnezeu este acelaşi şi neschimbabil.

Riscurile care apar sunt acelea că unii exagerează în rigoare, neţinând cont de diversitatea oamenilor, iar alţii exagerează în varietate, urmând mofturile oamenilor până la uitarea lui Dumnezeu. Atunci Biserica se transformă într-o adunare de oameni care gândesc la fel, e adevărat, fără să le mai pese dacă şi Dumnezeu gândeşte astfel. Acestea sunt sectele care au umplut lumea, dar cred că există foarte mulţi sectanţi şi printre cei care se consideră ortodocşi, pentru că felul lor de a-L percepe pe Dumnezeu şi felul în care vorbesc despre El vădesc o falsă cunoaştere a religiei noastre.

(Ieromonah Savatie Baştovoi, Dragostea care ne sminteşte, Editura Marineasa, Timişoara, 2003, pp. 85-86)