Duhurile rele nu au dreptul de a-L numi pe Dumnezeu tată al lor. Nici păcătoşii nepocăiţi nu au voie să pronunţe acest dulce cuvânt „Tată”. Acest drept li se acordă doar celor drepţi şi celor plini de căinţă, astfel încât în rugăciunile lor ei să poată striga din toată inima şi din tot sufletul lui Dumnezeu „Tatăl nostru!”. De aceea, acelora ce duc război împotriva lui Dumnezeu şi a legii lui Dumnezeu fie prin gânduri, vorbe sau prin fapte nu le este nicidecum permis să se adreseze lui Dumnezeu cu acest nume reconfortant şi dulce: „Tată!”. 

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Credinţa poporului lui Dumnezeu, Traducere din limba engleză: Diana Potlog, Editura Sophia, Bucureşti, 2001, p. 10)