Așa cum la Polul Nord există ghețari și ca să se topească este nevoie de razele calde ale soarelui, tot la fel și păcatul... Este trebuință de multă rugăciune, care este ca razele soarelui.

Păcatul cu greu se iartă, cu greu se șterge. Are trebuință de multă rugăciune. Iar eu, în viața mea, ce am făcut? Am strigat cu durere și lacrimi: Am păcătuit! Numai cu această nădejde putem înfrunta greutățile ce ne vin... Cu nimic altceva. Numai cu rugăciunea.

(Anastasie Malamas, Ca aurul în topitoare. Viața mucenicească a unui Iov al zilelor noastre, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 33)