Multe răni pricinuieşte păcatul, firii omeneşti. Omul care la început era curat, gingaş şi sfânt, devine pângărit, bădăran şi păcătos. Iar un păcat repetat ajunge patimă. Omul împătimit de un viciu nu mai este liber, este un om dependent. Este adevărat că Dumnezeu l-a creat pe om cu libertate. Dacă n-ar avea libertatea alegerii între bine şi rău n-ar mai fi o fiinţă morală, ci un robot.

„Viaţă şi moarte ţi-am pus eu astăzi înainte, şi binecuvântare, şi blestem, zice Dumnezeu. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi” (Deutenorom 30, 19). Ontologic însă, omul este aşa structurat ca, libertate deplină să aibă numai atunci când ascultă de Dumnezeu. Când nu ascultă, libertatea lui devine libertinaj, iar libertinajul îl face dependent şi rob.

(Andrei Andreicuț, Mai putem trăi frumos? Pledoarie pentru o viaţă morală curată, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, p. 28)