Preasfânta Stăpână de Dumnezeu Născătoare a trăit cu duhul cel de sus, a fost cu totul în Dumnezeu, în legea Lui, cugetând şi rămânând pururea întru El; a fost străină de toată împătimirea acestei vieţi. De asemenea, toţi sfinţii au fost străini de împătimirile acestei vieţi, viind numai prin Dumnezeu şi în Dumnezeu; Dumnezeu era totul în ei: şi cugetare, şi dorire, şi credinţă, şi nădejde, poftă şi dragoste de văpaie, vedere şi contemplare, şi cunoaştere de sine adâncă, pace, bucurie şi veselie. Oare ne străduim noi să gândim, să vorbim, să lucrăm în aşa fel ca Dumnezeu să fie totul şi în tot chipul întru noi, să fie vistieria noastră, înţelepciunea noastră, frumuseţea şi mare cuviinţa noastră?

Citeşte scrierile Sfinţilor Părinţi: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul, Ioan Gură de Aur, Grigorie al Nyssei, ale lui Efrem Sirul şi ale celorlalţi sfinţi. Ce duh era în ei, ce zbor ceresc, ce dispreţ faţă de toate amăgirile lumeşti faţă de lucrurile pe care lumea pune atât de mare preţ, cu care se înşală, cu care aiurează, cu care boleşte şi din pricina cărora se îndrăceşte! Ei au fost pe pământ cereşti, mergând pe pământ numai cu picioarele, iar cu inima petrecând în Ceruri.

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Despre tulburările lumii de astăzi, Editura Sophia, București, 2011, pp. 61-62)