„Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi” (Matei 6, 11). Aceasta este a patra cerere – legată de pâinea noastră cea de toate zilele. Semnificaţia lexicală a sintagmei «spre fiinţă» este aceea de «substanţialitate» esenţială supravieţuirii, motiv pentru care avem trebuinţă de această pâine ca hrană zilnică. Dacă primele trei cereri sunt legate direct de Dumnezeu, exprimând dorinţa noastră ca numele Său să fie preamărit, împărăţia Sa să se sălăşluiască între noi şi în noi, voia Sa să se împlinească nu numai în cer, dar şi pe pământ - cu această a patra cerere ne întoarcem, pentru a spune astfel, spre trebuinţele noastre şi începem să ne rugăm pentru noi. Cuvântul « pâine » nu înseamnă doar hrană trupească sau hrană în general, ci înseamnă absolut tot ce este necesar vieţii, tot ce constituie existenţa noastră omenească.

(Alexander Schmemann  - Tatăl nostru, Editura Sophia, Bucureşti, 2010, pp. 53 – 54)