Părintele Alexander Schmemann s-a născut în ziua de 13 septembrie 1921 în Tallin, Estonia, într-o familie de ruși care emigrase în urma Revoluției din 1917. La vârsta de 7 ani, s-a mutat cu părinții în Franța, la Paris. Aici a urmat cursurile școlii rusești de cadeți, după care s-a transferat la Liceul Carnot. Apoi a fost admis la Institutul Teologic Ortodox Sfântul Serghie din Paris. S-a căsătorit cu Juliana Osorguine când încă era student – şi a fost hirotonit preot în 1946.

Din 1946 până în 1951, a predat Istoria Bisericii la Institutul Teologic Ortodox „Sfântul Serghie” din Paris, apoi la Seminarul „Sfântul Vladimir” din New York City. În 1962, când seminarul s-a mutat în locaţia actuală din Crestwood, New York, Părintele Alexander şi-a asumat funcţia de decan, pe care a deţinut-o până la moarte. A avut un rol esențial în dezvoltarea acestei școli și în transformarea ei într-un centru de studii ortodoxe recunoscut pe plan internațional.

A predat ca profesor adjunct la Universitatea Columbia, Universitatea New York, Seminarul Teologic Uniune şi la Seminarul Teologic General din New York.

Părintele Schmemann fost observator ortodox la Conciliul Vatican II al Bisericii Romano-Catolice din 1962 până în 1965. În 1970, a participat activ la înfiinţarea Bisericii Ortodoxe Ruse din America – prin obținerea autocefaliei din partea Patriarhiei Moscovei.

Predicile Părintelui Alexander Schmemann au fost transmise la Radio Liberty în limba rusă, timp de 30 de ani. El a câştigat un mare număr de ascultători în întreaga Uniune Sovietică, inclusiv pe Alexander Solzhenitsyn – un romancier rus, activist și dizident anticomunist – care a devenit prietenul său după emigrarea în Occident.

În toate prelegerile sale, profesorul Schmemann a căutat să adâncească înţelegerea Ortodoxiei, pe care a văzut-o drept calea firească o omului spre Dumnezeu.

Aflat mereu printre studenţi, majoritatea din ei de origine americană, neancoraţi într-un mediu religios autentic, părintele Schmemann i-a îndrumat în aprofundarea învăţăturii dogmatice a Bisericii, pe care fiecare credincios este dator să o trăiască fără crispare.

Părintele Alexander a publicat mai multe cărţi şi articole. Dintre acestea, amintim: „Taine și Ortodoxie”, „Calea istorică a Ortodoxiei”, „Introducere în Teologia Liturgică”, „Postul cel Mare”, „Din apă și din Duh”. „Pentru viaţa lumii”, un volum popular despre credinţa creştină aşa cum este reflectată în Liturghie, a fost tradusă în unsprezece limbi. „Euharistia”, pregătită iniţial ca un ghid de studiu pentru „Federaţia Naţională a Creştinilor Studenţi” în 1963, a fost terminată chiar înainte de moartea sa. Aceasta şi alte câteva culegeri de scrieri ale sale au fost publicate postum.

A trecut la Domnul în ziua de 13 decembrie 1983.