Sunt o serie întreagă de fapte bune peste care trecem ușor. Una dintre acestea, care trece foarte neobservată, este iubirea. Sau cuvântul acesta de „a iubi” este luat numai ca literatură. Criteriul la Judecata de Apoi este iubirea. Trebuie să iubim pe cei care merită să fie urâți și uciși chiar. Trebuie să-i iubim. Deci, să-ți pară rău. Nici asta nu este destul. Trebuie să iubim pe cei din iad în felul în care: „Doamne, să sufăr eu în locul lor, numai să-i scoți pe toți de acolo”. Asta este iubire.

(Ieromonah Benedict Stancu, Iată duhovnicul: părintele Arsenie  Papacioc, vol. 2, Editura Sophia, București, 2006, p. 91)