Părintele Constantin Lefter s-a născut la 12 decembrie 1902 în comuna Butnărești, județul Neamț. A urmat Seminarul teologic „Sfântul Gheorghe” din Roman (1925) și doi ani la Facultatea de Teologie din București (1925-1927).

La 27 august 1927 primește darul preoției din mâinile Arhiereului-vicar Grigorie Leu în Catedrala Mitropolitană din Iași, pe seama Parohiei Mărgineni, județul Neamț. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a slujit în Misiunea ortodoxă română din Transnistria (iulie-august 1943), după care a revenit la Mărgineni.

La 21 aprilie 1950 a fost reținut de Securitate. Potrivit rechizitoriului Securității, preotul Lefter ar fi propagat ideea începerii unui război împotriva Sovietelor și s-ar fi opus colectivizării agriculturii. Prin Sentința nr. 845/1950 a Tribunalului Militar Iași, a fost condamnat la un an închisoare corecțională, pentru „instigare publică”. A trecut prin penitenciarul Iași (septembrie 1950).

În aprilie 1951 a fost eliberat. În urma hotărârii Consistoriul Eparhial din Roman, la 25 iunie 1951, părintele Lefter a fost transferat la Parohia Căuiești, comuna Adam, din Eparhia Romanului și Hușilor (astăzi, în comuna Drăgușeni, județul Galați). La 15 februarie 1952 revine în Eparhia Iașilor, transferându-se ca preot ajutor la filia Pârâul Cârjei din Parohia Mădei, comuna Borca, județul Neamț. În mai 1969 se transferă la Piatra Fântânele, județul Bistrița-Năsăud.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 100)