00:37 Astăzi S-a născut Hristos, Mesia Prunc luminos! Acest dar, al trimiterii şi întrupării Fiului Său, Biserica dreptmăritoare aşa-l psalmodiază, ca un psalm: Fecioara, astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peştera Celui neapropiat aduce, îngerii cu păstorii slavoslovesc, magii cu steaua călătoresc. Pentru noi S-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai-nainte de veci. Vedeţi cum se dezvăluie taina!? Dumnezeu - din eternitatea Lui, în atotprezenţa, pretutindenitatea Lui. În acel astăzi de acum 2.000 de ani, dar care este un astăzi în numele timpului lui Dumnezeu, care este astăzi. Într-un loc al Bethleemului, acolo vine şi Fiul lui Dumnezeu, cum spusese psalmistul: Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut (Psalmul 2, versetul 7). Fiul din veci al Părintelui ceresc Fiul Fecioarei Se face.

03:13 Rostind că Dumnezeu coboară, cum se tâlcuieşte? Tatăl Se naşte? Tatăl nu Se naşte, Tatăl naşte şi naşte pe Fiul Lui şi, născând în lume pe Fiul Lui, se descoperă în lume iubirea. Noi rostim Dumnezeu este iubire, dar este iubire pentru că e Treime. Unul nu cunoaşte decât prin a se iubi pe el, pe sine, în doi se spune că este iubirea pereche, se gustă unul pe celălalt. Numai în Trei se descoperă taina iubirii în plinătate şi se descoperă în viul vieţii, că Fiul lui Dumnezeu e trimis de Tatăl să Se întrupeze de la Duhul Sfânt şi din Fecioara şi să descopere în lume iubirea, viaţa, căci viaţa din iubire se naşte. Dumnezeu din iubire a creat, a zidit lumea. În leagăn, orice pui dezvăluie iubirea. Şi mi-am zis: Doamne, rodul iubirii trebuie să-l aducem, dar noi nu suntem în stare, de aceea a trimis Dumnezeu tocmai în iubire, în lumea aceasta căzută în neiubire, după sabie, sânge şi moarte, cum a arătat iubirea? Spui atât de limpede: Mântuitorul Însuşi, cum citim în Evanghelia după Ioan. Aşa a iubit Dumnezeu lumea! Cum? Aşa, încât pe Fiul Său Cel Unul născut L-a dat. L-a dat pe Fiul Său, ca tot cel ce crede să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Deci, aşa ni s-a descoperit nouă iubirea, prin trimiterea Fiului iubirii Sale în lume.

06:31 Aceasta este taina cu adevărat a salvării omenirii, pentru că, propriu-zis, cum ne putem salva? Din dezbinare, din ură, din moarte nimic nu ne poate salva, decât iubirea. Adesea gândesc şi inima îmi este neliniştită: în toate religiile este mărturisit Dumnezeu; mai mult, mărturisit ca Tată. Mircea Eliade, omul acesta care a cercetat adânc istoria religiilor, a constatat că cel dintâi cuvânt pe care l-a rostit omul iluminat religios a fost cuvântul Tată. Tată, aşa cum a spus-o dumnezeiescul Pavel, când zice: Şi mă închin Tatălui Domnului nostru Iisus Hristos, în Care este paternitatea, părinţimea a tot ceea ce este în cer şi pe pământ. Dar, vedeţi ce spune Sfântul Pavel: Mă închin Tatălui Domnului nostru Iisus Hristos, Care L-a trimis pe Fiul Său în lume, Dumnezeu şi Om, cunoscut nouă, tuturor, Iisus Hristos, Domnul nostru.

*

09:44 Spuneam adineauri că în fiecare religie este pomenit Dumnezeu şi pomenit şi ca Tată deci, dar poate fi cunoscut cu adevărat Tatăl fără de Fiul, poate fi mărturisit fără de Fiul, cum poate să fie El cunoscut? Doar aşa, ca un singuratic, ca un solitar metafizic, aşa, ca un pustnic şi fără de Fiul Său, şi fără de fiii Săi, că noi suntem fii prin Fiul Său? Când omul credincios, ca şi omul de ştiinţă, cunoaşte şi recunoaşte că fiecare om este unic - e unic fiecare om, are unicitatea lui - şi care-i taina unicităţii lui, a fiecărui om, în această unicitate sau în acest Unic al Părintelui ceresc din veci? Un Unic Fiu are Părintele ceresc, de aceea fiecare dintre fiii oamenilor este un fiu unic. În această unicitate a noastră, spusese psalmistul: Voi toţi dumnezei sunteţi, toţi fii ai Celui preaînalt(Psalmul 81), toţi fii ai Celui Preaînalt, dar cum? Prin Fiul Lui, El ne poate descoperi cu adevărat iubirea, în El noi putem spune Părintelui ceresc Tată, iar Lui Îi putem spune: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne!

12:00 Părintele Stăniloae avea o vorbă: Tatăl L-a trimis pe Fiul: „Mergi şi mântuieşte-Ţi fraţii!“. Că, propriu-zis, când zicem Tatăl nostru, nu zicem Tatăl meu, ci Tatăl nostru. Deci, toţi Îl mărturisim pe Dumnezeu drept Tatăl nostru şi, atunci, prin aceasta toţi mărturisim pe Tatăl tuturor, că noi suntem în El copiii Lui şi întreolaltă suntem fraţi. Dar aceasta suntem prin Fiul Lui Cel veşnic. Dacă noi am stărui în cugetul nostru, am medita şi ne-am ruga ca să simţim cu adevărat că-n Fiul e întruparea iubirii Tatălui, a Fiului Cel veşnic şi Care vine să împărtăşească iubirea aceasta omenirii întregi, să-L simţim şi să-L trăim, iarăşi încă un gând parcă ne stăpâneşte: nu vreun profet, nu vreun învăţător, vreun înţelept din lumea aceasta, născut şi el dintr-o lume a păcatului, cum zice psalmistul: Întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea,şi născut nu în fărădelegi, ci şi în păcate, atunci în orice om din lumea aceasta, născut în păcat, sfârşeşte omorând păcatul prin moarte. Nu e mântuire într-un asemenea om din lumea aceasta, nu e mântuire, nu e Adevărul, Adevărul e viu, al întrupării cu adevărat de la Duhul Sfânt şi din Fecioară, ca Mântuitorul. Deci nu-i în păcat şi sfârşind nu în moarte, ci în înviere, în viaţă. Şi aici se descoperă unicitatea, într-adevăr, a Părintelui ceresc a Fiului iubirii, în viaţă, în înviere şi contemplând taina aceasta a revelaţiei iubirii mântuitoare care dă viaţă, Care, născut din viaţa eternă a Părintelui ceresc şi fără păcat, sfârşeşte în viaţă.

14:48 Crăciunul de anul acesta, legat şi de evenimentele unice de la 11 septembrie, trebuie să unească astăzi conştiinţa umană de pretutindeni. În această lumină a salvării umanităţii în iubire, în iubirea divină, noi aşa trebuie să-L chemăm, astăzi, pe Mântuitorul. Sfântul Grigorie Teologul, cântăreţul iubirii Treimii, zice: Hristos Se naşte - slăviţi-L, Hristos din ceruri - întâmpinaţi-L, Hristos pe pământ - înălţaţi-vă, înălţaţi-vă în lumina iubirii, iar Iisus spune: Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Adică prin iubirea Fiului. El, Care propriu-zis ne-a învăţat Tatăl nostru, ca Tată al Lui, ca Tată al tuturor fiilor iubirii.

16:13 Doamne, fă-ne vrednici, Doamne, ca ochii iubirii, ochii credinţei noastre să vadă taina iubirii, a Tatălui cu Fiul în Duhul Sfânt, în care ne-ai zidit, Doamne, şi în care Tu vrei să ne mântuieşti pe noi, trimiţând pe Fiul Tău în lume. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Tu Care ai spus oarecând: Avraam a văzut ziua Mea şi s-a bucurat, Doamne, învredniceşte să Te cunoască, să Te iubească toţi fiii lui Avraam prin care Tu ai binecuvântat toate neamurile pământului, şi pe Isaac, şi pe Ismael, şi pe toţi de la toate neamurile, până în ziua de astăzi! Toţi fiii Tăi de pe acest pământ să se împărtăşească din harul Tău cel sfânt al iubirii întru Tine şi toţi să fim mărturia vie îmbrăţişându-ne unii pe alţii prin braţele părinteşti care Tu eşti, Doamne Iisuse Hristoase, Tu şi cu Duhul Sfânt! Prinde-ne pe toţi pământenii şi împărtăşeşte-ne de dragoste! Toţi să ne rugăm şi cu cât se vor ruga mai mulţi, cu atât lumina iubirii se va răspândi, va risipi întunericul urii, al dezbinării, ca să fim vrednici să ne strămute - cum a spus dumnezeiescul Pavel - în împărăţia Fiului iubirii Sale, Iisus Hristos, Domnul nostru, pe Care-L preamărim iarăşi: Hristos Se naşte - slăviţi-L, Hristos din ceruri - întâmpinaţi-L, Hristos pe pământ - înălţaţi-vă în lumina iubirii Lui! Amin!

Cuvânt al Părintelui Galeiru despre sărbătoarea Crăciunului - 2001

(Transcriere și adaptare: Carmen Creţu)