Părintele Gheorghe Baltag s-a născut la 23 octombrie 1909, în satul Moișa, comuna Boroaia, județul Baia. A absolvit Seminarul teologic „Veniamin Costache” din Iași și Facultatea de Teologie din Cernăuți (1934), apoi a obținut doctoratul în Teologie, cu lucrarea „Arhitectura moldovenească în epoca lui Petru Rareș” (1949). La 26 octombrie 1934 a fost hirotonit diacon de către Arhiereul-vicar Grigorie Leu Botoșăneanul, la mănăstirea Agapia, pe seama Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” din Tg. Neamț. La 8 noiembrie 1935 a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Ciumulești, județul Baia. În anii 1947-1948, a contribuit la înființarea Schitului Cămârzani, în raza parohiei sale, în scopul combaterii stilismului. În februarie 1949 se transferă la Parohia Țolești, comuna Uidești, județul Baia. În 1954 este ridicat la rangul de iconom stavrofor. La 15 februarie 1954 este reținut de Securitate, apoi trimis în justiție. Prin Sentința nr. 243 din 16 aprilie 1954 a Tribunalului Militar Iași, în deplasare la Suceava, preotul Baltag este achitat de delictul de „favorizarea infractorului”. La 18 aprilie 1954 revine în parohie. În 1966, se transferă la Parohia Tâmpești-Fălticeni, județul Suceava, an în care devine protoiereu de Fălticeni. În septembrie 1977 se transferă ca preot paroh la Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Fălticeni.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici din Eparhia Sucevei şi Rădăuţilor în închisorile comuniste (1945-1964), 2018)