Părintele Gheorghe Iftimie s-a născut la 9 aprilie 1912 în Bălțați, județul Iași.

A urmat Seminarul Teologic „Veniamin Costache” din Iași și facultățile de Filozofie și Teologie din Cernăuți. A profesat la Gimnaziul comercial din Lipcani, județul Hotin.

La 12 mai 1940 a primit darul diaconiei la Huși. La puțin timp, a ajuns să slujească la Biserica Banu din Iași. După scoaterea religiei din școli, a fost profesor de Geografie.

La 12 iunie 1948 a fost arestat, deoarece figura cu activitate legionară în evidențele fostei Siguranțe. Prin Sentința nr. 70 din 24 ianuarie 1949 a Tribunalului Militar Iași, a fost condamnat la 10 ani muncă silnică pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut penitenciarul din Aiud (iulie 1953) și coloniile de muncă de la Valea Neagră (noiembrie 1950) și Peninsula (noiembrie 1953).

La 27 mai 1957 a fost eliberat din penitenciar, dar trimis într-un domiciliu obligatoriu la Movila Gâldăului, județul Călărași, pentru o perioadă de 24 luni. Prin Ordinul MAI nr. 10.030/1958 este trimis, cu începere de la 22 septembrie 1958, în lagăr de muncă, pentru o perioadă de 60 luni. Cunoaște lagărele de la Culmea (septembrie 1958) și Periprava (octombrie 1959).

La 12 septembrie 1963 a fost eliberat, revenind în Iași.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 91-92)