Părintele Vasile Lazăr – Mărturisitor în temnițele comuniste
Prin Sentința nr. 272 din 13 mai 1960 a Tribunalului Militar Iași, preotul Lazăr a fost condamnat la 7 ani închisoare corecțională pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”.
Părintele Vasile Lazăr s-a născut la 26 martie 1908 în Grozești, județul Iași. A absolvit Seminarul Teologic din Huși, cu diplomă de la seminarul ieșean (1931), și Facultatea de Teologie din Cernăuți (1942).
A fost hirotonit preot la 14 august 1932 de către Episcopul Visarion Puiu al Hotinului, pe seama Parohiei „Agronomul” din Bălți. În august 1933 este numit la Parohia Cornești, județul Bălți, iar în octombrie 1935 se transferă la Parohia Bârnova din Iași, pentru ca în martie 1948 să ajungă la „Sfântul Nicoale” - Socola.
La 1 iulie 1959 a fost arestat de Securitatea din Iași, alături de alți doi clerici, Ion Herea și Dumitru Mălinescu. Totul a pornit de la petrecerea dată cu prilejul onomasticii preotului Ion Herea, din ianuarie 1957, la care preotul Vasile Lazăr a fost prezent. Nu știm cui a aparținut denunțul fatal de la Securitate, dar organele de represiune au considerat legionar cântecul „Ștefan-Vodă al Moldovei”, interpretat de unii comeseni, și dușmănoase comentariile făcute pe marginea situației religioase din Basarabia ocupată de sovietici. Ancheta de la Securitate a fost extrem de sumară, interogatoriile consemnate având numai câteva pagini. Pentru o încadrare la infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”, anchetatorii au adăugat corpuri delicte care constau în diferite numere ale revistelor „Biserica Ortodoxă Română” și „Mitropolia Moldovei”, sau cărți, precum „Nostalgia paradisului”, scrisă de Nichifor Crainic, găsite la percheziție.
Printr-o decizie a Tribunalului Militar Iași din 27 noiembrie 1959, lotul de inculpați, în care figura preotul Lazăr, a fost retrimis pentru cercetare. La proces, toți inculpații retractaseră cele afirmate în ancheta Securității, depoziții care au fost reiterate la următoarea trimitere în instanță.
Prin Sentința nr. 272 din 13 mai 1960 a Tribunalului Militar Iași, preotul Lazăr a fost condamnat la 7 ani închisoare corecțională pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut penitenciarele de la Iași, Galați (august 1960), Jilava (decembrie 1960) și Botoșani (februarie 1961).
A fost eliberat la 22 iunie 1964 din penitenciarul Botoșani. La 17 iulie 1964 a primit în „suplinire provizorie” Parohia Oprișeni, unde la 22 septembrie același an va deveni paroh. În 1972 se transferă la Parohia Ruseni, comuna Holboca, județul Iași, de unde la 1 ianuarie 1985 se retrage la pensie.
(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 99-100)
Părintele Nicodim Măndiță – Mărturisitor în temnițele comuniste
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro