Părintele Iachint Ioan Bocancea s-a născut la 2 decembrie 1904, în satul Costești, comuna Prescureni, județul Bălți. După școala primară din satul natal, în anul 1923 a intrat ca frate la mănăstirea Hârbovăț, apoi din 1929 și până în 1933 a fost cântăreț la Schitul Rughi. În 1936, Episcopul Tit Simedrea de Bălți îl cheamă la Centrul Eparhial, pe un post de paracliser. Este tuns în monahism la 22 martie 1939 în Schitul Șerbești. La cedarea Basarabiei, în vara anului 1940, Iachint Bocancea se refugiază la mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava, la solicitarea arhimandritului Rafail Dominte, intrând în obștea acestui așezământ. Aici, la 22 iunie 1941 este hirotonit diacon, iar la 18 aprilie 1943 ieromonah. În noiembrie 1943 ajunge la Schitul Corlățeni-Pojorâta, județul Suceava, pentru a-și trata o afecțiune la plămâni. Este canonarh și, practic, devine starețul acestui așezământ, pe care îl crește duhovnicește și gospodărește. Pentru aceasta este apreciat de către mitropolitul Moldovei, în aprilie 1948 fiind ridicat la rangul de protosinghel. Pentru activitatea sa intensă pe tărâm spiritual este urmărit de Securitate, mai ales din 1957. De altfel, la începerea valului de arestări din 1958 se propune chiar desființarea Schitului Pojorâta, atât de Securitate, cât și de Departamentul cultelor. În consecință, în aprilie 1959 părintele Iachint este scos din monahism și schitul desființat. Locuitorii din Pojorâta refuză să pună umărul la demontarea bisericii din lemn și mutarea ei la mănăstirea Sucevița. Ieromonahul Iachint Bocancea este nevoit să meargă în lume, găsindu-și de lucru ca muncitor la IFET Pojorâta. Cu toate acestea, la 9 octombrie 1959 este arestat de Securitate. Principalele acuzații din anchetă sunt: discuții dușmănoase la adresa regimului democrat-popular și „ajutorul legionar” acordat familiei unui deținut politic. Din documentele Securității este greu de decelat acuzația de „discuții dușmănoase”, deoarece limbajul organelor de represiune au o masivă încărcătură ideologică, mai ales că ieromonahul Bocancea le-a negat atât în anchetă, cât și la proces. Însă, în cazul „ajutorului” pe care anchetatul l-a recunoscut, trebuie spus că era vorba de sprijinul în alimente și o suprafață de fâneață oferit familiei lui Viorel Lateș, condamnat în 1955, care înainte fusese cântăreț la schit. Prin Sentința nr. 19 din 26 ianuarie 1960 a Tribunalului Militar Iași, în deplasare la Botoșani, părintele Iachint a fost condamnat la 5 ani închisoare corecțională pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut închisorile de la Suceava, Botoșani (ianuarie 1960), Jilava (mai 1960, în tranzit) și Aiud (mai 1960). La 14 ianuarie 1963 a fost eliberat de la Aiud. S-a stabilit în Pojorâta, lucrând ca muncitor la o cooperativă din Câmpulung.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici din Eparhia Sucevei şi Rădăuţilor în închisorile comuniste (1945-1964), 2018)