Părintele Ioan Ilinescu – Mărturisitor în temnițele comuniste

Originar din Iași, lăsase acasă cinci copii mititei. Dar ducea temnița cu vigoare, cugetând că Domnul va avea grijă de ei.

Părintele Ioan Ilinescu s-a născut la septembrie 1915. A urmat Școala de Cântăreți bisericești.

În martie 1946 a fost hirotonit diacon pe seama Bisericii Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iași.

La 26 mai 1948 a fost arestat de Siguranța comunistă. Prin Sentința nr. 292 din 11 martie 1949 a Tribunalului Militar Iași a fost condamnat la 15 ani muncă silnică pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. În urma recursului, prin Decizia nr. 3308 din 9 mai 1950 a Curții Militare de Casație și Justiție, pedeapsa i-a fost redusă la 12 ani muncă silnică.

În realitate, diaconul Ilinescu ajutase familiile celor închiși și suferinzi din Spitalul „Sfântul Spiridon”, după cum avea să spună după eliberare: „În mod fortuit am părăsit această poziție [diacon, n.n.], îmbrăcând haina penitenței ce mi s-a acordat pe timp de 16 ani, pentru o faptă ce în inima și conștiința mea n-a însemnat nici când altceva decât manifestarea sentimentului de dragoste, milă față de cei bolnavi, lipsiți, orfani, flămânzi, pe care am încercat să-i ajut fără nici un alt gând”.

A trecut prin penitenciarele de la Văcărești (februarie 1951), Aiud (septembrie 1953 și februarie 1957), Jilava (decembrie 1956, februarie și mai 1960), Iași (decembrie și februarie 1957) și Galați (mai 1960), dar și prin coloniile de muncă de la Baia Sprie (septembrie 1950 și aprilie 1955) și Cavnic (decembrie 1952).

Despre comportamentul lui în închisoare, Nicolae Grebenea vorbește în amintirile sale: „Un om de multă sensibilitate și puritate morală. Avea o voce fermecătoare și o credință mare. Originar din Iași, lăsase acasă cinci copii mititei. Dar ducea temnița cu vigoare, cugetând că Domnul va avea grijă de ei. [...] Cald și plăcut, a fost de folos multora, mai ales celor tineri”.

La 23 mai 1960 a fost eliberat din Penitenciarul Aiud. Ulterior, în urma Ordinului MAI nr. 10071/1960, a fost internat în lagăr de muncă pentru o perioadă de 48 luni. A fost eliberat la 6 mai 1964 din lagărul de la Periprava.

La 1 septembrie 1964 a fost reîncadrat pe un post de cântăreț la Parohia „Sfântul Nicolae” din Podul Iloaiei de unde, un an mai târziu, s-a transferat la Parohia „Sfântul Vasile” din Nicolina.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 92-93)

De la același autor

Ultimele din categorie