Părintele Ion Parfenie – Mărturisitor în temnițele comuniste

Deși ieșise la pensie, părintele Parfenie a continuat să slujească în biserica pentru care își dedicase aproape toată viața. De lângă biserica sa, în noaptea de 15 spre 16 august 1952 a fost arestat și trimis în ancheta Securității Suceava.

Părintele Ion Parfenie s-a născut la 27 septembrie 1878 în familia unui cojocar din Târgu Neamț. După școala primară din orașul natal (1886-1890), tânărul Parfenie a urmat Seminarul teologic „Veniamin Costache” din Iași (1891-1900), apoi doi ani la Facultatea de Teologie din Cernăuți. După absolvirea seminarului, la 26 decembrie 1900 a fost hirotonit preot pe seama Parohiei „Sfântul Athanasie” - Copou, din Iași. În iulie 1901 s-a transferat la Parohia „Sfinții Voievozi” din satul Rădeni, comuna Roșcani, județul Iași, la 40 de kilometri de capitala Moldovei, în 1910 la Brăiești, județul Iași și în 1912 la Parohia „Sfântul Nicolae” din Hârlău. În 1914 s-a transferat în Parohia Valea Glodului, județul Baia (astăzi comuna Vulturești, județul Suceava). Parohia Valea Glodului era mai mare, responsabilitățile tânărului preot Parfenie înmulțindu-se și prin ocuparea postului de învățător la școala primară din satul Osoi. În perioada Războiului de Reîntregire, părintele Parfenie a luptat în Regimentul 16 Infanterie Fălticeni, cu gradul de căpitan confesor. Pentru activitatea sa și faptele din război a fost decorat de patru ori: Medalia jubiliară Carol I (1906), decorația „Crucea-serviciu credincios, clasa a II-a” (mai 1916), „Coroana României cu spadă, în grad de cavaler” (ianuarie 1919) și „Coroana României, în grad de ofițer” (martie 1930).

Ca unul care cunoștea greutățile țăranului român și provenea dintr-o pătură socială modestă, din 1920 preotul Parfenie s-a implicat în activitatea noului Partid Țărănesc, condus de învățătorul Ion Mihalache. Era perioada în care țăranul român aștepta împroprietărirea mult promisă în vremea Marelui Război. Preotul nostru s-a angajat direct în procesul de împroprietărire, activând chiar și în noul Partid Național Țărănesc, convins că doar această formațiune politică sprijină interesele țărănimii. Pentru militantismul său politic a fost ales membru în comitetul PNȚ al județului Baia și numit președinte al Camerei județene agricole. A fost membru PNȚ până la interzicerea partidelor politice, în anul 1938. A publicat în numeroase periodice, precum: „Universul”, „Adevărul, revistă literară”, „România viitoare”, „Vestitorul satelor” sau „Săptămâna”.

Deși ieșise la pensie, părintele Parfenie a continuat să slujească în biserica pentru care își dedicase aproape toată viața. De lângă biserica sa, în noaptea de 15 spre 16 august 1952 a fost arestat și trimis în ancheta Securității Suceava. A fost interogat asupra trecutului său politic din perioada interbelică, din acest motiv anchetatorii considerând că părintele Ion Parfenie reprezintă un pericol la adresa regimului „democrat-popular”. Deși avea o vârstă înaintată, Securitatea Suceava a propus trimiterea părintelui în colonie de muncă pentru 48 luni. Totuși, comisia Ministerului Afacerilor Interne i-a impus un domiciliu obligatoriu la Târgu Ocna, pentru aceeași perioadă. La 16 octombrie 1953, părintelui Parfenie i s-au ridicat restricțiile domiciliare, astfel încât s-a putut întoarce în mijlocul familiei și a parohienilor săi. La 4 martie 1963 a decedat în localitatea Liteni-Siliștea, județul Suceava.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici din Eparhia Sucevei şi Rădăuţilor în închisorile comuniste (1945-1964), 2018)

De la același autor

Ultimele din categorie