Trăind pe vremea împăratului păgân Dioclețian, Sfântul Mochie era preot în partea Macedoniei. Și stând în mijlocul poporului, propovăduia în toate zilele spre trezirea închinătorilor la idoli din amăgirea lor. Venind antipatul Laodichie în cetate și aflând că Mochie îi întoarce pe păgâni la dreapta credință, s-a mâniat și a poruncit să fie adus la judecată. Și a fost spânzurat Cuviosul, fiindu-i trupul strujit până la oase și fiind muncit până când nici chinuitorii nu mai aveau putere.

Fiind dus apoi la capiștea idolească, s-a rugat Domnului și a strigat cu putere, încât s-a cutremurat pământul și s-a prăbușit idolul. Ca pedeapsă, Sfântul Mochie a fost aruncat în cuptorul cu foc, unde stătea nevătămat și cânta cântare de slavă Domnului, împreună cu trei îngeri. Și întinzându-se flacăra, atât antipatul, cât și cei zece ostași ai său au pierit arși.

Venind alt antipat, Sfântul Mochie a fost întins pe roți, ca să fie învârtit și să moară, dar roțile s-au sfărâmat. În cele din urmă, Cuviosul a fost dus în Bizanț, loc în care i s-a tăiat capul.

Fiind ridicată o biserică în numele lui pentru a adăposti cinstitele sale moaște, în ziua pomenirii lui a fost înnoită cetatea, primind numele de Constantinopol.