Părintele Nicolai Gheorghiu s-a născut la 10 ianuarie 1896, în familia preotului Nicolae Gheorghiu din Filioara, județul Neamț. A urmat Școala militară de Infanterie Dorohoi (1916-1917), Seminarul Teologic „Sfântul Andrei” din Galați (1918), Facultatea de Teologie din București (1924) și Seminarul Pedagogic universitar (1929). A lucrat ca funcționar la Ministerul Finanțelor (1920-1921 și 1924-1925), ca pedagog la Seminarul Central din București (1921-1923) și ca profesor de Religie la școlile profesională de ucenici și la gimnaziile de băieți și fete din Târgu Neamț.

La 13 decembrie 1925 a fost hirotonit preot de către Episcopul Nicodim Munteanu, pe seama Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Târgu Neamț.

În timpul Războiului de Reîntregire a luptat în prima linie la Nămoloasa, Cozmești și Mărășești, pentru faptele sale fiind decorat cu decorația „Coroana României - crucea de război cu barete”.

La 10 octombrie 1959 a fost arestat de Securitate. Prin Sentința nr. 123/1960 a Tribunalului Militar Iași a fost condamnat la 3 ani închisoare corecțională pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut penitenciarele de la Bacău (octombrie 1959), Jilava (mai 1960) și Aiud (mai 1960).

A fost eliberat la 8 octombrie 1962, revenind la Târgu Neamț.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 79-80)