Părintele Nifon Neculai Corduneanu s-a născut la 19 iulie 1916, într-o familie numeroasă și de credincioși din Boroaia, județul Suceava. De mic copil a rămas orfan, fiind crescut de bunicii săi, care îl duceau la Mănăstirea Neamț să cunoască viețuirea monahilor din marea lavră a Moldovei. Așa a intrat în viața monahicească, fiind primit de starețul Victorin Ursache. În timpul efectuării stagiului militar, tânărul Neculai Corduneanu a fost dactilograf și secretar al casieriei Regimentului 7 Vânători din Săucești, județul Bacău, apoi la Divizia a VIII-a Infanterie. La 27 aprilie 1942 a intrat în viața monahală. La 14 septembrie 1946 a primit rangul de protosinghel și la 14 septembrie 1947 a fost hirotesit duhovnic de către Arhiereul-vicar Valerie Moglan. Mulți ani a fost secretar al Mănăstirii Neamț apoi, între 1952-1957 egumen al Schitului Vovidenia din apropiere.

Împreună cu frații Haralambie și Vasile Vasilache de la Schitul Pocrov, părintele Nifon Corduneanu a reușit să le redescopere credincioșilor nădejdea în credința creștină, într-o perioadă de mari încercări din partea stăpânirii comuniste. Părintele era căutat neîncetat de pelerinii care refuzau ateismul și sperau în ajutorul divin. De asemenea, duhovnicul Nifon era cel care îi îndrepta pe elevii de la Seminarul monahal Neamț pe calea cea dreaptă. Dar acest fenomen nu a continuat prea mult. În contextul represiunii comuniste declanșate după revoluția de la Budapesta, părintele Nifon, alături de frații Haralambie și Vasile Vasilache, a fost luat în vizorul Securității. Astfel, s-a recomandat mutarea părintelui de la Vovidenia la Mănăstirea Neamț. Totuși, înaintea adoptării Decretului 410, la 21 iulie 1959 a fost reținut și încarcerat în arestul Securității din Bacău. În anchetă a fost acuzat de „agitație dușmănoasă menită a crea un pericol deosebit de grav pentru ordinea social-politică din RPR”. La 22 martie 1960, prin Sentința nr. 122, părintele a fost condamnat de Tribunalul Militar Iași la 6 ani închisoare corecțională, pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. A fost purtat prin închisorile din Bacău (octombrie 1959) și Jilava (mai 1960), apoi trimis în lagărul de muncă de la Giurgeni (august 1960). Pentru că se îmbolnăvise, a fost mutat la spitalul-penitenciar Văcărești (noiembrie 1962), apoi la Gherla (martie 1963). La 19 septembrie 1963 a fost eliberat. O perioadă a viețuit în comuna Vânători, județul Neamț. Cu aprobarea verbală a reprezentanților Departamentului Cultelor, la 1 decembrie 1964 a revenit în Mănăstirea Neamț pe funcția de îngrijitor la palatul de recepție și secretar la cancelarie, post plătit din fonduri proprii.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 54-55)