Părintele Orest Bolohan s-a născut la 13 decembrie 1906, în localitatea Curtești, județul Botoșani. După absolvirea Seminarului Teologic „Sf. Gheorghe” din Roman (1928), la 19 aprilie 1929 a fost hirotonit preot de către Episcopul Nicodim Munteanu, la mănăstirea Neamț, pe seama Parohiei Agapia, județul Neamț. În mai 1931 se transferă la Parohia Fântâna Mare, județul Baia, iar patru ani mai târziu la Râșca, același județ. A contribuit la campania de combatere a stilismului. În perioada războiului a fost mobilizat ca preot militar la Batalionul 24 Vânători de munte, în 1942 luptând în bătălia de la Sevastopol. Între septembrie 1942-ianuarie 1944 a fost misionar în cadrul Misiunii ortodoxe române din Transnistria, ca secretar al Protoieriei din județul Tulcin. Mai apoi, în februarie-mai 1944 este mobilizat cu Regimentul 95 Infanterie, luptând în Crimeea. La întoarcerea de pe front este ridicat la rangul de iconom stavrofor. La 20 martie 1948, în urma unor delațiuni, este arestat de Siguranța comunistă a județului Baia, anchetat timp de 25 zile, apoi trimis în justiție. Tribunalul județului Baia îl condamnă la 2 ani închisoare corecțională, dar în urma recursului Curtea de Apel Botoșani casează sentința. Totuși, la 19 noiembrie 1948 procesul său este reluat pe motiv că fusese de competența Tribunalului Militar Iași, totodată fixându-se termen pentru 10 ianuarie 1950. Ulterior, se pare că a fost achitat. La 1 octombrie 1949 a revenit în parohie. Din august 1951 a fost profesor de Limba Română și catehism la școala elementară de ciclul II și la Școala monahală din mănăstirea Râșca. La 1 decembrie 1956 a fost transferat la Parohia Bogata, județul Suceava. La 1 octombrie 1957 a ieșit la pensie.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici din Eparhia Sucevei şi Rădăuţilor în închisorile comuniste (1945-1964), 2018)