Părintele Vasile Teleman s-a născut la 26 noiembrie 1903, în familia unui ofițer de artilerie din orașul Bacău. A urmat Liceul „Ferdinand” din Bacău (1914-1920), Gimnaziul din Târgu Neamț (1922-1923), Seminarul Teologic de la Dorohoi (1923-1926) și pe cel din Iași (1926-1927), apoi Facultatea de Teologie din Cernăuți (1929-1932).

La 18 decembrie 1927 primește darul preoției pe seama Parohiei „Piciorul Lupului”, comuna Ciurea, județul Iași. Aici finalizează construcția bisericii parohiale, pe care o sfințește în 1932. De asemenea, readuce mulți stiliști în Biserică. Tot aici renovează biserica filiei Slobozia. De la 1 ianuarie 1936 slujește la Parohia „Sfântul Nicolae” din localitatea Ciurea, unde se distinge prin calitățile sale muzicale și intensa activitate pastoral-misionară. Renovează biserica parohială (1943) și o construiește pe cea din satul Dumbrava, pe care o va sfinți în 1946.

În plan politic, părintele Vasile Teleman a fost angrenat în rândurile Partidului Național Liberal, organizație care avea să-l susțină material în activitățile sale pastoral-misionare. Mai apoi, după instalarea guvernării național-legionare, văzut ca unul dintre intelectualii localității, părintele Teleman a fost înscris în Mișcarea legionară, însă fără a activa. Din acest motiv, după rebeliunea legionară, avea să fie suspectat de participare la rebeliunea legionară. Totuși, prin Sentința nr. 763 din 16 iulie 1941 a Curții Marțiale a Comandamentului IV Teritorial, părintele Teleman a fost achitat de acuzația de „rebeliune contra autorității publice”. O altă implicare în politică a fost la alegerile din 1946, atunci când a participat în calitate de asistent la secția de votare din partea Partidului Național Țărănesc.

Acest trecut politic avea să fie scos la suprafață de către organele de represiune la 15 iunie 1958, când președintele Sfatului Popular din Ciurea îl va reclama la Securitate că, din cauza lui, nu-și poate „desfășura munca în bune condițiuni”. Deoarece părintele Teleman avea influență în rândurile localnicilor, în scopul realizării procesului de „socializare a agriculturii”, autoritățile comuniste din comună îl cooptaseră chiar în funcția de secretar al Sfatului Popular. Dar părintele Teleman nu-și uitase misiunea de preot, mai ales când îi convingea pe membrii PMR din localitate să frecventeze biserica, din acest motiv unii dintre ei fiind chiar excluși din partid. Mai mult, părintele Teleman era denunțat de unii informatori ai Securității că în zilele de sărbătoare prelungește în mod intenționat slujba la biserică, pentru ca localnicii să nu participe la ședințele de partid sau la activitățile obștești. În concluzie, pentru autoritățile locale, eșecul colectivizării era cauzat mai ales de preotul Teleman.

La 16 iulie 1958 a venit inevitabila arestare, urmată de ancheta în beciurile Securității din Iași. În setul de acuzații la adresa părintelui, anchetatorii arătau că faptele acestuia se datorează activității legionare de dinainte de 23 august 1944, continuată prin păstrarea legăturilor cu „oamenii vechiului regim”, toate „confirmate” prin declarațiile standardizate ale unor martori, membri de partid. De asemenea, apartenența politică a părintelui era dovedită și prin literatura găsită la percheziția domiciliară, anume broșurile „Biserica și comunismul”, scrisă de preotul Nicolae Hodorabă, și „Confesiuni și secte” a Arhiereului Grigorie Leu Botoșăneanu, ambele considerate corpuri delicte.

Părintele Teleman a respins toate acuzațiile, după cum a pledat și la proces, susținând că declarațiile martorilor sunt mincinoase. De altfel, chiar martorii și-au retras declarațiile susținute în anchetă, motivând că le-au dat sub presiunea organelor de Securitate. Cu toate acestea, prin Sentința nr. 693 din 21 noiembrie 1958 a Tribunalului Militar Iași, părintele Teleman a primit o condamnare de 25 ani muncă silnică pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. Ulterior, la recursul în supraveghere, prin Decizia nr. 165 din 13 iulie 1963 a Tribunalului Suprem al RPR, Colegiul Militar, pedeapsa a fost redusă la 5 ani închisoare corecțională. Părintele Teleman a cunoscut penitenciarele de la Iași (noiembrie 1958) și Aiud (martie 1959).

A fost eliberat la 28 iulie 1963 din penitenciarul Aiud, cu rezoluția comandantului Gheorghe Crăciun: „Nu se poate reîntoarce în aceeași localitate”. A revenit în slujire la 15 februarie 1964 la Parohia „Sfânta Treime” din Covasna, județul Iași, unde a finalizat pictura murală a bisericii și a sfințit-o.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 144-146)