Părintele Vladimir Grosaru s-a născut la 13 iunie 1911, la Cernăuți. A urmat șapte ani de liceu, Facultatea de Teologie de la Cernăuți și doi ani de studii pedagogice, toate la Cernăuți.

La 26 octombrie 1936 a primit darul preoției pe seama Parohiei Boian, de lângă Cernăuți. La cedarea Bucovinei se refugiază în țară, ajungând să slujească la Biserica „Sfântul Spiridon” din Iași. În august 1941 revine în ținuturile natale, slujind la Parohia Camena. În 1944 se refugiază din nou, slujind la Pleșoi, județul Romanați (1944), Sfântul Nicolae Domnesc din Iași (1946 și 1949), Galata (1947) și la Biserica „Sfântul Pantelimon”, filie a Parohiei Bărboi din Iași.

La 1 octombrie 1959 a fost arestat de Securitatea din Iași, sub suspiciunea de „uneltire contra ordinii sociale”.

La 18 aprilie 1960 a fost eliberat din arestul Securității din Iași, revenind în slujire. Este reintegrat la Slobozia-Ciurea (1960), apoi la „Bunavestire” din Iași (1962), respectiv la „Sfinții Voievozi” - Roșca, județul Iași (iulie 1962).

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 84)