Prin gura preotului, Biserica se roagă pentru ca Hristos Care a venit „la nunta din Cana Galileii şi nunta care era acolo a binecuvântat-o” să o binecuvânteze şi pe aceasta.

Sfânta Biserică le spune celor ce se căsătoresc şi le aminteşte părinţilor acestora şi tuturor celor prezenţi la această slujbă, că, după cuvântul Domnului, „va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup” (Facere 2, 24; Matei 19, 5; Marcu 10, 7-8; Efeseni 5, 31). „Ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă” (Matei 19, 6; Marcu 10, 9). Din păcate însă, unele mame uită repede această poruncă, amestecându-se pentru orice fleac în viaţa copiilor proaspăt căsătoriţi. Din toate reiese că cea mai mare parte a căsniciilor se destramă prin străduinţele soacrelor.

Biserica se roagă nu numai pentru unirea trupurilor, ci şi pentru „unitatea înţelepciunii”, cu alte cuvinte, pentru unitatea gândurilor, a sufletelor şi a iubirii tinerilor care se căsătoresc. De asemenea, ea se roagă şi pentru părinţii acestora. Aceştia din urmă au nevoie de multă înţelepciune în relaţiile lor cu nora, ginerele şi nepoţii care vor apărea. Mai întâi de toate, părinţii au datoria să-i ajute pe copii să-şi formeze o familie adevărată din punct de vedere moral. Cu timpul părinţii vor fi nevoiţi să lase multe din necazurile şi greutăţile lor pe seama nurorilor, ginerilor sau nepoţilor.

Biserica oferă ca învăţătură tinerilor exemple de căsnicii din trecut şi se roagă ca şi această căsătorie să fie binecuvântată, aşa cum a fost binecuvântată căsnicia lui Zaharia şi Elisabeta, a lui Ioachim şi Ana etc. În rugăciuni este expus pe scurt sensul căsătoriei creştine. E bine ca înainte de a se căsători, tinerii să le citească cu mare atenţie şi să reflecteze asupra urmărilor logodnei şi a cununiei.

(Pr. Prof. Gleb Kaleda, Biserica din casă, Editura Sophia, București, 2006, p. 29)