Chilia călugărului este foarte importantă; să ai puricii tăi acolo…

Simplitate simplă… Părinții vechi aveau simplitate și bunătate multă.

Când a venit odată un monah pentru sfaturi duhovnicești și s-a prezentat „monahul X, cu nevrednicie”, Părintele Dionisie a spus: „Nu așa. A fi monah nu este nicio vrednicie. Monah ești spre pocăință. Numai un preot sau un diacon – oricum un cleric – poate spune așa! Pentru că acelea sunt trepte de vrednicie. Călugăria este crucea spre pocăință”.

Preoții de parohie ar trebui să facă cele șapte Laude la biserică în fiecare zi, dimineața și seara. Preotesele trebuie să fie ca niște mame pentru cei din parohie.

Sunt episcopi cu frica lui Dumnezeu, evlavioși, care își dau seama ce înseamnă rangul pe care-l poartă, îl respectă cu smerenie și-și aduc aminte de cuvântul „smeritu-m-am și m-am mântuit”, pentru că în scaunele astea înalte cu mare greutate stai dacă nu bagă de seamă omul ca să se smerească. Și-așa, cei care își dau seama sunt oameni cu frica lui Dumnezeu și, cu toate că au un rang superior, sunt totuși smeriți.

(Starețul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura  Prodromos, 2009, p. 286)