Preacuvioși și Preacucernici Părinți, iubiți credincioși,

Vă trimit această scrisoare pastorală la începutul Postului Mare din dorința de a vă pune la inimă câteva îndemnuri părintești pentru folosul duhovnicesc al fiecăruia. Postul de miercurea și vinerea, ca și cele patru posturi de peste an, dar mai ales, Postul Mare sau Postul Paștilor, sunt zile și perioade de pocăință, adică de trăire mai intensă a credinței prin înmulțirea rugăciunii, reținerea de la bucatele de „dulce”, adică de la carne, lapte, brânză și ouă, precum și prin săvârșirea faptelor bune față de semenii care au nevoie de ajutorul nostru. Desigur nu numai în zilele de post suntem chemați să ne rugăm și să facem bine semenilor noștri, ci întotdeauna. Avantajul postului este că nemâncarea sau mâncarea mai puțină și mai slabă în calorii potolește în noi patimile trupești și aprinde în suflet dorul sau „foamea” după Dumnezeu. Nimeni nu se poate ruga cu stomacul plin, spun Părinții ascetici. De asemenea, prin post, mintea se curăță și vede mai bine păcatele, trezind în noi sentimentul pocăinței, adică al părerii de rău pentru cele făcute, iar inima îi simte mai aproape pe semenii aflați în suferință. 

Postul este o mare binecuvântare pentru sănătatea sufletului și a trupului. Postind, sufletul se întărește, iar trupul se regenerează, eliminând toxinele acumulate prin mâncarea de dulce, îndeosebi prin consumul de carne. Din Sfânta Scriptură știm că până la Potopul lui Noe, oamenii n-au mâncat carne, ci numai ceea ce producea pământul prin lucrarea lui. Mâncarea de carne îl face pe om impulsiv și agresiv. De aceea Sfântul Vasile cel Mare spune că numai atunci vor înceta războaiele când oamenii nu vor mai omorî animalele pentru a consuma carnea lor. În Sfânta Evanghelie care s-a citit astăzi, Mântuitorul ne îndeamnă să postim cu bucurie: „Când postiți nu fiți triști ca fățarnicii… Tu însă când postești… să nu te arăți oamenilor că postești, iar Tatăl tău care vede în ascuns, îți va răsplăti ție” (Matei 6,15-18). Numai cei ce postesc își dau seama de binefacerile postului! De aceea, să încercăm să postim tot Postul Paștilor.

De asemenea, Mântuitorul ne cere să iertăm greșalele semenilor noștri. Căci „de nu veți ierta oamenilor greșalele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșalele voastre” (Matei 6,15). Iertarea ține de identitatea noastră de creștini. Nu ne putem numi creștini dacă nu iertăm, chiar și pe vrăjmașii noștri. „Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc” (Matei 5,44). Este adevărat că a ierta nu este ușor. Uneori iertăm, dar nu din toată inima, ci ținem minte răul, cum auzim uneori: „îl iert, dar nu-l uit” sau „îl iert, dar nu vreau să-l mai văd”. Însă Dumnezeu ne cere „să iertăm din inimă” (Matei 18,35). Iar pentru a ierta din inimă trebuie să-I cerem lui Dumnezeu puterea de a ierta: „Doamne dă-mi puterea să nu țin minte răul! Doamne dă-mi puterea să iert din inimă!”. Să știm și aceea că nimeni nu ne poate face vreun rău fără îngăduința lui Dumnezeu. Iar dacă Dumnezeu îngăduie să suferim nedreptăți din partea semenilor o face spre binele nostru pentru ca să ne smerim și să ne recunoaștem propriile păcate. Când împăratul David era blestemat de un supus al său, pe nume Șimei, zicea ostașilor săi: „Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a poruncit să blesteme pe David…. Poate va căuta Domnul la umilirea mea și-mi va răsplăti cu bine pentru acest blestem al lui” (I Regi 16, 10-12).

Sfânta Evanghelie de astăzi se încheie cu îndemnul Mântuitorului: „Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură, ci vă adunați comori în cer unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă și nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta” (Matei 6, 19-21). Sfântul Apostol Pavel spune că „iubirea de arginți este rădăcina tuturor relelor” și că „cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credință și s-au străpuns cu multe dureri” (I Timotei 6,10). Lucrul acesta îl constatăm la tot pasul. Oamenii aleargă de dimineața până seara după câștig. Mulți muncesc peste măsură și se îmbolnăvesc. Copiii, având de toate, nu știu să aprecieze munca părinților și se rătăcesc, precum fiul risipitor din Evanghelie, căutând doar plăcerile vieții.

Salvarea noastră a tuturor este Hristos Domnul Care ne îndeamnă, zicând: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33). Să trăim deci o viață simplă și cumpătată, să fim buni și milostivi! Fericirea vieții nu constă în a avea multe, ci în a-L avea pe Dumnezeu în suflet, a ierta și a iubi, făcând întotdeauna binele. Mântuitorul a zis: „Mai fericit este a da, decât a lua” ( Faptele Apostolilor 20, 35). Un adevăr dumnezeiesc pe care m-aș bucura să-l verificați fiecare, încercând să ajutați, în mod constant, pe cei mai săraci! Să nu uitați de proiectul nostru de suflet: „Burse pentru copii săraci din Moldova” și să trimiteți ajutorul Dumneavoastră în contul pentru acești copii!

A devenit deja tradiție în multe din parohiile noastre ca în Postul Mare și în Postul Crăciunului să se citească zilnic Psaltirea întreagă de către 20 de credincioși care se angajează să citească în fiecare zi o Catismă. Faceți vă rog aceasta și veți vedea roadele Psalmilor în viața voastră. Despre folosul citirii zilnice a Psalmilor, Sfântul Vasile cel Mare spune că nu trebuie ca soarele să apună până nu citim câțiva Psalmi.

Vă pun, de asemenea, la inimă să vă spovediți și să vă împărtășiți cu Sfintele Taine, nu numai în posturile de peste an, ci cât mai des, pentru a-L avea mereu pe Hristos în sufletul și trupul vostru.

Mă rog Bunului Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți: părinți, copii, tineri și vârstnici și să vă ajute să postiți fiecare după putere pentru ca să vă bucurați de marele praznic al Învierii Domnului.

+Mitropolitul Serafim

Sursa: mitropolia-ro.de