(In. 10, 15) Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl. Şi sufletul Îmi pun pentru oi.

De aceea, dând un model ca acesta, Păstorul merge înaintea oilor Lui; El nu a fugit de ele. El nu a predat oile lupilor, ci i-a predat pe lupi oilor. Căci el le-a dat putere oilor să le dea de urmă răpitorilor în aşa fel încât, oile, deşi ucise, să trăiască: deşi dispărute, să învieze şi vopsite în propriul lor sânge, să strălucească în purpura împărătească şi să lumineze cu lâna lor albă ca zăpada.

În acest fel, când Bunul Păstor şi-a pus viaţa pentru oile Sale, el nu şi-a pierdut-o. În acest fel, el şi-a ţinut oile; El nu le-a abandonat pe ele. Într-adevăr, El nu le-a părăsit, ci le-a chemat. El le-a chemat şi le-a condus printre câmpurile pline de moarte şi pe o cale a morţii către păşunile dătătoare de viaţă.

(Petru Hrisologul, Predica 40, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton)