Potrivit Sfântului Maxim Mărturisitorul, patima din care izvorăsc toate celelalte patimi este iubirea de sine. Cel ce se iubește pe sine, nutrește o dragoste excesivă pentru persoana sa, pe care o idolatrizează. Atunci când atenția ni se înstrăinează de Dumnezeu, de gândul de a ne uni cu El și de a face voia Lui, ea se îndreaptă către sine, dorind să-și satisfacă gândurile pătimașe: „Păzește-te de maica relelor, de iubirea de sine, care este iubirea nerațională a trupului”, ne avertizează Sfântul Maxim, „fiindcă din aceasta se nasc, după toate semnele, cele dintâi trei gânduri pătimașe, care sunt și cele mai generale: al lăcomiei pântecelui, al iubirii de argint și al slavei deșarte, iar din ele se naște toată lista patimilor”.

Într-alt loc, înfățișându-ne teribelele consecințe ale iubirii de sine, același Sfânt o numește pe aceasta, maica cea cu multe fiice: „multa mâncare și mâncarea cu plăcere”, care sunt „pricini de necumpătare”, precum și „iubirea de argint și slava deșartă”, care sunt „pricini de ură față de aproapele”. Iar maica lor, „iubirea trupească de sine, este pricină a amândurora”.

(Mitropolitul Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 291-292)