Anul acesta, 2022, se împlinesc 15 ani de la trecerea la Domnul a vrednicului de pomenire Părintele nostru Patriarhul Teoctist († 30 iulie 2007).

Născut la 7 februarie 1915 în ţinutul binecuvântat al Botoșanilor, în satul Tocileni, Patriarhul Teoctist a rămas, pentru toată viaţa şi oriunde a păstorit, profund pătruns şi inspirat de universul spiritual al Moldovei, asemenea lui Eminescu şi Iorga, născuţi şi ei pe aceleaşi plaiuri botoșănene, presărate cu domoale dealuri şi mult cer.

În toată viaţa sa, Părintele Patriarh Teoctist a răspândit în jurul său lumină din lumina lui Hristos, pentru că a fost un ierarh evlavios şi harnic. A păstorit în vreme de opreliști comuniste, dar şi de libertate agitată, totdeauna într-un context misionar care a cerut multă veghe şi jertfelnicie, multă înţelepciune şi luptă duhovnicească. De aceea, experienţa rugăciunii i-a fost izvor de putere spirituală, de curaj şi înţelepciune, de bunătate şi iertare, de dialog şi cooperare atât în vreme de necaz şi suferinţă, cât şi în timp de noi speranțe și multiple împliniri.

Rugăciunea şi statornicia în credință ca tărie sufletească l-a ajutat să slujească Biserica în vremuri grele, urmând pilda Sfântului Apostol Pavel: „în multă răbdare, în necazuri, în nevoie, în strâmtorări, (…) în osteneli, în privegheri, în posturi, în curăție, în cunoștință, în îndelungă-răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, în dragoste” (cf. 2 Corinteni 6, 4 - 6). 

În contextul ostil din vremea regimului comunist, Patriarhul Teoctist a fost pentru Biserica Ortodoxă Română un păstor harnic şi înţelept, care a lucrat pentru păstrarea credinței și a valorilor culturale românești inspirate de ea.

După anul 1990 Părintele Patriarh Teoctist a folosit libertatea pentru a urma tradiției româneşti privind prezenţa activă a Bisericii în societate. A răspândit lumină şi speranţă prin multele biserici construite din temelie, prin noi canonizări de sfinţi români, prin reintroducerea religiei în școlile publice, prin reintegrarea învățământului teologic în rețeaua de stat, prin reactivarea asistenței religioase a preoților de caritate în unitățile militare, în spitale și în penitenciare, prin înființarea de centre social-filantropice pentru persoanele defavorizate, de cabinete ori centre social-medicale. A adus bucurie multor români prin eparhiile reactivate sau nou înfiinţate în ţară şi în afara hotarelor actuale ale României.

Odată cu bogata sa activitate administrativă, edilitară şi cultural-misionară, Patriarhul Teoctist a cultivat comuniunea prin relaţii frăţeşti pline de lumină şi de căldură, desfășurând o bogată activitate în planul relațiilor externe bisericeşti, prin promovarea dialogului cu Bisericile Ortodoxe surori şi celelalte comunități creştine şi a cooperării cu organizațiile creştine europene şi mondiale, dar şi la nivelul relațiilor interbisericeşti locale.

Păstrăm mereu vie în amintirea noastră dorinţa vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist de-a începe construirea Catedralei Mântuirii Neamului. Eforturile sale au fost însă mult îngreunate prin tergiversarea permanentă în ceea ce privește stabilirea locului de amplasare a noii Catedrale, deși oraşul București era singura capitală din Europa care nu avea o catedrală reprezentativă. Dacă în răstimpul de 15 ani de la mutarea sa la lăcașurile cele veșnice, noi am reuşit să realizăm ridicarea Catedralei Naţionale şi sfinţirea altarului (2010 - 2018), iar în prezent pictarea ei, aceasta se datorează mai ales faptului că eforturile noastre prezente sunt susținute de rugăciunile sale din cer. În acest sens, am păstrat locația aleasă şi obținută de Preafericirea Sa pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului și am construit o catedrală inspirată din stilul catedralelor ortodoxe românești din secolul XX, o sinteză între stilul bizantin răsăritean și stilul neoclasic occidental, mai ales că românii, în istorie, au avut mereu vocația sintezelor, a arcadelor spirituale care unesc secole și spații diferite. Aceasta era și dorința Părintelui Patriarh Teoctist: o catedrală în stil arhitectural românesc.

Părintele Patriarh Teoctist rămâne în memoria noastră, prin tot ceea ce ne-a lăsat ca moștenire spirituală a personalității și activității sale bisericești și românești, ca fiind un om înțelept, un păstor răbdător și un rugător evlavios.

Cunoscând multa sa hărnicie și dăruire jertfelnică pentru Biserică, moștenirea spirituală şi culturală lăsată nouă celor de azi, în duh de pioasă recunoştinţă şi preţuire, aducem omagiu de pomenire şi cinstire memoriei sale ca unui mare ierarh român, care a păstorit Biserica Ortodoxă Română în vremuri dificile. De aceea, ne rugăm azi Preamilostivului Dumnezeu să aşeze sufletul lui în corturile Sfinţilor Săi slujitori, în comuniunea Sfinţilor, în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi.

Veşnica lui pomenire din neam în neam!

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române