Paza minții este o condiție a rugăciunii. Bătrânul Iosif Isihastul, cu bogata experiență din Sfântul Munte, zicea: „O rugăciune fără atenție și trezvie este o pierdere de timp, o muncă fără răsplată. Noi trebuie să fim atenți asupra simțurilor, a celor lăuntrice și a celor din afară. Căci fără această atenție, mintea și puterile sufletului se răspândesc în lucruri deșarte și obișnuite – ca și apa murdară ce curge pe drum. Nimeni nu se poate ridica spre înălțimi, dacă nu urăște lucrurile pământești. Adesea ne rugăm și mintea noastră se împrăștie la lucrurile ce-i plac, este atrasă de obișnuit. De aceea trebuie să ne sforțăm pentru a ne reculege și a fi atenți la cuvintele Rugăciunii”.

(IPS Andrei Andreicuț, Cuvintele Bătrânilor, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, p. 15)