Păziți-vă mai ales de cârtire, oricine ar fi cel către care se îndreaptă ea. Cârtirea este mai rea şi mai vătămătoare decât toate. Mai folositor şi mai liniştitor este să ne învinuim în toate şi pentru toate pe noi înşine, nu pe ceilalţi. Mai ales, trebuie să ne păzim de cârtirea îndreptată împotriva Proniei lui Dumnezeu, Care prin Maica Domnului ne orânduieşte toate cele bune şi de folos sufletului. Numai că noi, oamenii, în laşitatea noastră, deseori ne răzvrătim fără rost şi ne mâhnim fără chibzuinţă pentru cele rânduite spre folosul nostru sufletesc.

Cârtirea faţă de Dumnezeu vine mai mult din partea oamenilor mândri sau nebuni.

Spre cine caută Domnul, decât numai spre cel blând şi tăcut... Fie voia Ta, Doamne, cu mine, păcătosul. Tihna ne este făgăduită în veacul viitor, iar aici, pe pământ, osteneală şi ispite. Fericit este omul care va răbda.

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, pp. 177-178)