Patria noastră cea adevărată pe care o dorim şi o căutăm neîncetat cu multă osârdie, pentru că aici nu avem cetate stătătoare, după cum zice el către Evrei, ci pe cea viitoare căutăm. Aşadar, dacă suntem surghiuniţi din Patria noastră cea veşnică, şi aici nu mai vremelnici ne aflăm, şi mâine se sfârşeşte surghiunia noastră şi ne ducem, ce nevoie este să avem griji şi zbuciumări în lumea aceasta? Călător drumeţ, nemernic şi surghiunit eşti, omule, şi ştii că cel pribeag şi trecător are multe necazuri şi supărări printre străini: foame, sete, goliciune şi alte felurite suferinţe, în care şi noi ca nişte nemernici ai acestei lumi, suntem ţinuţi şi supuşi. Străinul care se află departe de rudenii, şi de prieteni şi de patria sa, doreşte în fiecare zi a se întoarce mai degrabă spre ea. Aşa şi noi cei surghiuniţi, nu trebuie să avem altceva în mintea şi în cugetul nostru, decât să dorim cum să ne întoarcem în Patria noastră cea cerească.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, p. 269)