„Pe Tine Te laudă toată făptura în veci", adică îngerii, toate nenumăratele lor soboare, cerul şi pământul, soarele, luna, stelele, pământul şi toate făpturile lui înţelegătoare, adică oamenii credincioşi, toate păsările, peştii, toate vieţuitoarele din ape, toate dobitoacele, fiarele, insectele, mările, lacurile, râurile, munţii, văile, stâncile, crăpăturile pământului, văzduhul, roua, zăpada, ploaia, bruma, toate plantele, toate felurile de pietre preţioase, regnul mineral, metalele, minereurile, toate vietăţile microscopice cu organismele lor, ce sunt atât de minunat întocmite şi alcătuiesc viaţa lor; totul, totul laudă în tăcere sau cu mare glas pe Domnul, ca Înţeleptul, Atotbunul şi Atotputernicul Făcător şi de grijă Purtător, iar ateii, în ciuda acestui cor armonios de obşte, se leapădă cu obrăznicie de mărturisirea şi lăudarea Domnului.

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Despre tulburările lumii de astăzi, Editura Sophia, București, 2011, p. 10)