Vine de la Constanța și a stat, alături de soția sa, cinci ore la rândul Sfintei Parascheva. Spune că a trecut timpul repede și că, spre deosebire de alte dăți, cinci ore înseamnă chiar puțin. „Soția mea vine mai de demult și nu înțelegeam de ce face asta. Cum să te duci să stai la rând acolo o noapte întreagă, așa? Și pe urmă, într-un an m-am hotărât, zic hai să merg și eu să văd. Ei, în primul an în care am venit ploua, era urât și am stat 20 de ore. De atunci vin mereu”, povestește domnul Marian.

Trebuie, deci, să simți cu sufletul și pe propria piele. Trebuie, deci, să existe un prim pas al curajului și al asumării, al dorinței de a înțelege lucrurile din interior spre exterior. „Până nu vii o dată să vezi despre ce e vorba, până nu te duci la Biserică, nu faci nimic. Intri într-o tutungerie, miroși a țigară, intri într-o farmacie, miroși a medicamente, nu? Vii la biserică, începi să înțelegi!”, spune cu tâlc pelerinul constănțean.

Începi să înțelegi… Și perspectiva se schimbă. Iar rugăciunile se îndreaptă spre cei ce încă nu înțeleg – să-i lumineze Dumnezeu, prin Sfânta Parascheva, și să le ofere șansa unui ceas, măcar al doisprezecelea ceas, în care să înțeleagă.

(Mărturie de la Hramul Sfintei Parascheva – Iași, 2018)