Până unde trebuie să ajungă ajutorul bărbatului în gospodărie?

Nu există în acest caz nici o măsură şi nici un fel de listă a treburilor pe care le poate face soţul acasă, ajutând soţia. El poate face orice: să gătească, să facă ordine, iar dacă nu există maşină de spălat, să spele. De ce nu? În mănăstirile bine rânduite, nu pelerinele sunt cele care slujesc monahii, ci ei înşişi lucrează la tot ce înseamnă gospodărie şi nu văd nimic jignitor în aceasta. Tot ei fac ordine în locurile de folosinţă comună şi nu se supără.

Aşa că nici soţul nu trebuie să se ruşineze a-şi ajuta soţia în toate cele ale casei. Acest lucru este absolut firesc. Altfel se pune problema distribuirii muncii în cadrul familiei. Dar şi aceasta depinde de fiecare familie în parte. Nu se poate vorbi decât despre lucrul de care ar trebui să se ferească familiile, şi anume de situaţia în care, deşi soţul se îngrijeşte de casă, soţia îl împinge să nu mai facă nimic, ironizând fiecare gaură în perete făcută de acesta, după care îi reproşează lipsa de implicare serioasă în gospodărie. De o astfel de situaţie trebuie să ne ferim.

(Pr. Maxim Kozlov, Familia – ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, traducere din limba rusă de Eugeniu Rigoti, Editura Sophia, București, 2009, pp. 79-80)

Îți mai recomandăm și: Când treburile casnice se fac în comun, este mult mai uşor să-i implicăm și pe copii