Părinte Serafim, după izgonirea lui Adam din Rai, cum era starea de despărţire?

Adam a fost izgonit din Rai, dar se spune că stătea şi privea la el. Era încă vizibil, şi chiar Cain putea încă să vadă Raiul. Unul dintre Părinţi spune că, probabil, până la Potop oamenii puteau încă să vadă Raiul. Nu puteau intra în el, fiindcă erau doi îngeri care îl păzeau, dar ştim că erau oarecum mai aproape, fiindcă Dumnezeu vorbea necontenit cu Patriarhii. Era o stare complet diferită, foarte greu de imaginat acum, fiindcă după Noe începe noua perioadă în care nu mai avem contact cu Dumnezeu în acest fel. Înainte de Potop Dumnezeu venea şi vorbea direct chiar şi cu Cain, păcătosul.

Unii spun că Potopul a avut loc doar între Tigru şi Eufrat.

Acela ar fi fost un potop local. Dar în Scriptură ni se descrie un Potop universal, peste întreg pământul.

De-aceea se găsesc scoici pe vârfurile munţilor?

Da. Desigur, aceasta se datorează şi ridicării munţilor. Cum anume erau munţii înainte de Potop şi cât de mult a urcat apa nu se poate spune în mod decisiv, fiindcă este foarte posibil să fi fost o catastrofă atât de mare, încât întregul pământ dinaintea ei să fi fost cu totul diferit. Se poate ca toţi munţii să se fi ridicat în acea vreme. Se vor fi creat trăsături geografice şi geologice cu totul diferite. Oamenii care acceptă ideea Potopului în studiile lor – precum Henry Morris în „Potopul din Cartea Facerii” – spun că cele mai multe stratificări s-au format în timpul şi imediat după perioada Potopului, nu vreme de milioane de ani. Citiţi cartea.

(Ieromonahul Serafim Rose, Cartea facerii, crearea lumii noi și întâiul om: perspectiva creștin-ortodoxă, traducere din limba engleză de Constantin Făgețan, ediția a doua, revizuită, Editura Sophia, București, 2011, pp. 327-328)