Înconjurată de păduri de castani, această mică așezare aparține de Mănăstirea Caracalu, ale cărei ziduri și faimosul turn de apărare se zăresc din ferestrele chiliei. Mănăstirea Caracalu a fost întemeiată la sfârșitul secolului al X-lea – începutul secolului al XI-lea și este închinată Sfinților Apostoli Petru și Pavel.

Data exactă a întemeierii chiliei „Sfântul Nicolae” nu este cunoscută. Potrivit manuscriselor păstrate în biblioteca Mănăstirii Caracalu, istoria chiliei numără aproximativ trei secole. Viața monahală la chilia Sfântului Nicolae a fost continuă pe tot parcursul existenței sale. După mutarea la cele veșnice a singurului viețuitor în anul 2005, noua obște sosită a trecut la lucrările de restaurare, în prezent aproape în întregime finalizate.

Păstrând rânduielile vieții monahale de chilie, părinții ruși Nicolae și Oreste își săvârșesc lucrarea duhovnicească, constând în rânduiala zilnică de rugăciune și slujirea Sfintei Liturghii; de asemenea, ei pictează icoane în vechea tradiție athonită și prepară tămâie.

Chilia este un așezământ monahal care depinde de o mănăstire. Într-un asemenea așezământ viețuiesc până la nouă călugări având un stareț sau un bătrân (gheronda). Din punct de vedere arhitectonic, chilia este o clădire de mai mari dimensiuni construită în stil aghioritic având încorporat un paraclis. Fiecare chilie deține propriul arhondaric, atelierul și grădina sa.