Precum viespea mănâncă ostenelile albinelor, tot aşa şi fratele lenevos netrebniceşte averea cea îmbunătăţită a soborului [frăţimii]; şi, precum ostaşul fricos slăbeşte mâinile războinicilor, tot aşa şi monahul lenevos slăbănogeşte osârdia fraţilor, şi pentru aceasta şi mare muncă de la Dumnezeu va lua. Deci mai bine este, iubiţilor, a locui cu puţini ce plac lui Dumnezeu, decât cu mulţi care defăimă poruncile lui Dumnezeu. Că, unde este frica lui Dumnezeu, acolo este şi dragostea, şi unirea, şi Dumnezeu locuieşte în mijlocul lor; iar unde nu este frica lui Dumnezeu, acolo este cearta şi pizma, şi unde este pizma, acolo se făleşte şi vicleanul.

Deci, lucru de căpetenie este a pe­trece mai bine cu cei puţini şi buni, decât cu mulţime de netrebnici, precum ne-au învă­ţat pe noi Dumnezeieştile Scripturi, că zice scriitorul de Paremii [Pilde]: Nu pofti mulţime de netrebnici, de nu este frica lui Dumnezeu cu dânşii (Sirah 16: 1: 2). Că mai bun este un drept decât o mie de păcătoşi, căci în adunarea păcăto­şilor se va aprinde foc (Sirah 16: 6). Zice încă şi altul: Nu pofti mulţime netrebnică, iar de se vor înmulţi, nu te veseli cu dânşii. De nu este frica Domnului cu ei, să nu te încredinţezi vieţii lor, că vei suspina cu plângere fără vreme. Că mai bun este un drept făcând voia Domnului decât a avea fii necuraţi; căci dintr-unul priceput se va alcătui (umple) o cetate (Sirah 16: 1-4). (Antioh Pandectul)

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 132-133)