Fără îndoială, biserica Mănăstirii Tazlău, la care s-a lucrat aproape doi ani, a fost zugrăvită și pictată parțial în anul 1497. Pictura bisericii a fost înnoită între anii 1858 -1859, așa cum este menționat pe placa de deasupra ușii dintre pronaos și pridvor, în interior.

Pentru că mănăstirea ajunsese într-o stare deplorabilă după revoluția lui Tudor Vladimirescu, monahii români, care se găseau într-un număr mare, au intervenit la scaunul domniei din Iași, arătând că toate veniturile mănăstirii curg peste hotarele țării, iar „în biserică curg pereții”.

Conducerea grecească a fost determinată de autoritatea statului moldovean să accepte respectarea vechilor învoieli și a consimțit să facă îmbunătățiri. În exterior s-au luat măsuri de protecție, schimbându-se acoperișul și punându-se draniță. În interior s-a hotărât să se execute pictura în ulei și, pentru supravegherea lucrărilor, s-a delegat o comisie de control.

În vechea zugrăveală al fresco predomina culoarea roşie

Astfel, pictura bisericii Mănăstirii Tazlău a fost refăcută în anul 1859, dar sub tencuieli s-au mai descoperit fragmente din vechea zugrăveală al fresco, în care predomină culoarea roşie şi decorul ce aminteşte dispunerea blocurilor de piatră din parament.

După mărturisirile locale, lăsate urmașilor de către foștii slujitori, pictorii rânduiți de egumen au pictat în timpul prezenței comisiei icoana Maicii Domnului cu Pruncul în brațe din portalul pronaosului, icoana Sfântei Mucenițe Varvara și a Sfintei Cuvioase Parascheva din pronaos, toate în ulei, iar după plecarea comisiei de control au executat pictură în tempera, care este și în zilele noastre, în felul acesta nerespectându-se angajamentele.

Evenimentele politice s-au succedat, pictorii au plecat, comisia de control a constatat, conducerea grecească s-a desființat odată cu secularizarea și mănăstirea a rămas cu ce se poate vedea astăzi: o pictură foarte șubredă la curățarea icoanelor de praf și fum. Culorile sunt frumos îmbinate, desenul proporționat, dar fără durată (rezistență), când e vorba de întreținut și curățat.

(Sursă de documentare: Preot Gheorghe Vartolaș, Mănăstirea Tazlău – 500 de ani de existență, Editura Trinitas, Iași, 1996)