Multora li se pare că dacă ar fi în altă împrejurare ar fi mai buni.

Bogatului i se pare că piedica virtuţii este bogăţia, săracului - sărăcia, învăţatului - ştiinţa, nebunului - nebunia, bolnavului - boala, sănătosului - sănătatea, iar tânărului - tinereţea.

Aceasta este numai o închipuire şi o recunoaştere a înfrângerii morale; ca şi când un soldat slab ar căuta să se mângâie: în acest loc trebuie să fiu învins, să mi se dea alt loc şi voi fi un viteaz! Adevăratul soldat este totdeauna viteaz, fie că se menţine pe locul său, fie că este răpus.

Adam a pierdut credinţa în rai; Iov şi-a întărit credinţa plin de bube pe gunoi.

Profetul Ilie niciodată nu a spus: foamea mă împiedică să fiu ascultător faţă de Dumnezeu; nici împăratul David n-a spus: coroana mă împiedică să ascult de Dumnezeu.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, traducere de Pr. Teofil Petrescu, Editura Sophia, București, 2006, p. 89)