Pildă de dragoste jertfelnică

Cuvinte duhovnicești

Pildă de dragoste jertfelnică

Odată, cu multă lepadare de sine, a adăpostit în chilia sa un tânăr bolnav de tuberculoză, îngrijindu-l multe luni.

Bătrânul Avacum a fost un ucenic al dragostei. Odată, cu multă lepadare de sine, a adăpostit în chilia sa un tânăr bolnav de tuberculoză, îngrijindu-l multe luni. L-a îngrijit cu mare bucurie, având grijă de el ca o mamă iubitoare. Chiar dacă el postea, și-a hrănit pacientul cu carne și alte alimente hranitoare. S-a luptat mult cu boala tânărului, care a murit până la urmă în brațele sale, după ce s-a pocăit și și-a spovedit păcatele. Înainte de a muri, bătrânul l-a călugărit, dându-i numele Fanurie.

Altădată, câțiva pelerini l-au găsit pe părintele Avacum plângând în chilia sa. Când l-au întrebat de ce plânge, el le-a spus că înainte de sosirea lor, cu puțin timp, câțiva vizitatori i-au povestit de copiii orbi suferinzi din lume, și el nu și-a putut stăpâni lacrimile. Aceasta era de fapt adevarata dragoste, neegoistă și lucrătoare.

(Arhimandritul Ioannikios, Patericul atonit, traducere de Anca Dobrin și Maria Ciobanu, Editura Bunavestire, Bacău, 2000, p. 19)

Citește despre: