Un asemenea om este, ca să zic așa, pierdut. Dacă el caută întrând în relații intime, nu înțeleg cum va găsi dragostea vieții sale. Poate că în spatele unui asemenea comportament se află complexe. Cel care face asta este ca cineva care mușcă din toate prăjiturile, căutându-o pe cea mai gustoasă: „Eu caut dragostea.” Dar cu „prăjiturile mușcate” cum rămâne? Cineva va mânca ceea ce a început altul? Nimănui nu-i va plăcea o asemenea prăjitură. El se gândește doar la plăcerea lui – dar cum rămâne cu oamenii pe care pur și simplu îi părăsește? Aceștia n-au iubit, oare? Cu ce simțăminte rămâne omul amăgit și abandonat?

(Dmitrii Semenik, Dragostea adevărată: taina dragostei înainte și după căsătorie, Traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, 2012, p. 42)