Pocăința dinaintea Rugăciunii Domnești
Înainte de Tatăl nostru, noi spunem „Împărate ceresc, Mângâietorule, vino şi ne curăţeşte pe noi de toată spurcăciunea".
- Aţi spus că cei păcătoşi nu-L pot numi Tată pe Dumnezeu. Şi noi, cei păcătoşi, nu putem spune Tatăl nostru?
- Din cauza asta, înainte de Tatăl nostru, noi spunem „Împărate ceresc, Mîngîietorule, vino şi ne curăţeşte pe noi de toată spurcăciunea". Întâi cerem Duhului Sfânt să ne curăţească de spurcăciune, de toată deşertăciunea noastră. Îl mărturisim pe Dumnezeu. Nu vedeţi că e mărturisire rugăciunea întâi, apoi după asta iarăşi spunem: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pre noi!", ne mărturisim, iarăşi ne mărturisim, Îl slăvim şi ne mărturisim cu ajutorul Lui şi abia după asta spunem Tatăl nostru.
În Biserică niciodată nu spunem Tatăl nostru aşa, dintr-o dată, buf! Întâi ne spovedim, că peste zi în multe chipuri greşim. Din cauza asta spunem rugăciunile astea de spovedanie, de chemare a numelui lui Dumnezeu, şi El puternic este să ne curăţească de toată spurcăciunea, ca să ne facă vrednici să-L numim Tată.
(Ieromonah Savatie Baștovoi, Singuri în fața libertății, Editura Cathisma, București, 2009, pp. 110-111)
Să păstrăm evlavia în biserică pentru a nu-i întrista pe sfinții îngeri
De la melancolie, la pocăință – drumul vindecării
Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro