Adevărat este cuvântul Domnului pe care l-a spus El, că nu poate nimeni să-şi câştige dragostea de Dumnezeu odată cu pofta de lume, nici să-şi câştige părtăşie cu Dumnezeu, cât timp este părtaş al lumii, nici să aibă grijă şi de lume şi de Dumnezeu. Când cele ale lui Dumnezeu le părăsim pentru slava deşartă, sau de sila trupului, mulţi dintre noi se pleacă spre altele: unii s-au învoit să lucreze cele ale Împărăţiei cerurilor, fără să-şi aducă aminte de porunca Domnului, care zice:

Dacă aveţi toată grija voastră către Împărăţia cerurilor, Eu nu vă voi lipsi pe voi nici de cele trebuincioase firii voastre celei văzute, ci toate se vor adăuga vouă. Că nu vă voi lăsa să vă îngrijiţi de ele. De păsările cele lipsite de suflet, care pentru voi sunt zidite, să se îngrijească Dumnezeu, şi de noi să nu aibă grijă? Nicidecum. Pentru cel ce se îngrijeşte de lucrurile cele duhovniceşti, sau măcar de vreunul din acestea, cele trupeşti îi stau pregătite fără să aibă grijă că ele ţin prea puţin şi i se dau la vreme. Iară cel ce mai mult decât se cuvine se îngrijeşte de cele trupeşti, fără vrerea lui, cade şi de la Dumnezeu. Dacă însă ne silim să ducem grija celor ce sunt făcute pentru numele Domnului, El însuşi se va îngriji şi de trup şi de suflet, pe măsura nevoinţei noastre.

 

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 40)