Vrei să nu-ți fugă mintea la ceasul rugăciunii și al slujbei? Luptă-te să-ți amintești de Dumnezeu în orice moment al zilei, fie că ești singur, fie că ești cu ceilalți: în casă, la treabă, pe drum, pretutindeni. Astfel, și la vremea rugăciunii sau a slujbei în biserică, mintea ta va fi concentrată la Acela și va comunica cu El, plină de evlavie.

Amintiți-vă că rugăciunea nu înseamnă cuvinte și metanii, ci alipirea minții și a inimii de Dumnezeu. Este posibil să citiți toate slujbele rânduite zilei și să faceți toate metaniile prescrise, dar legătura voastră cu Dumnezeu să fie cu desăvârșire inexistentă sau neînsemnată, cu mintea răvășită și cu inima rece. Așa vă faceți canonul vostru, nu însă rugăciunea. O asemenea rugăciune este scârbă. Dumnezeu să ne păzească!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuză către viața duhovnicească, Editura Egumenița, Galați, p. 62)