De la reproşul caracterului dăunător al abstinenţei până la afirmaţia potrivit căreia aceasta ar fi chiar cauza multor boli e doar un pas. Faptul că avva Evagrie tra­tează această obiecţie doar în treacăt e semnificativ. Pentru că în cazul unei îmbolnăviri reale, regulile severe în sine ale postitului nu mai sunt valabile. Evagrie nu ezită în a-i sfătui pe monahii bolnavi să mănânce de două, de trei, ba chiar de mai multe ori pe zi, aşa cum o cere trupul suferind. Ba chiar cere în mod explicit să se renunţe la regulile postitului, astfel încât înzdrăvenirea să fie cât mai grabnică.

(Ieroschimonah Gabriel Bunge, Gastrimargia sau nebunia pântecelui - ştiinţa și învăţătura Părinţilor pustiei despre mâncat şi postit plecând de la scrierile avvei Evagrie Ponticul, traducere pr. Ioan Moga, Editura Deisis, Sibiu, 2014, p. 34)