Duminica de mâine, numită și a Izgonirii lui Adam din Rai, reprezintă ultima treaptă dinaintea Postului Mare. Este ultima hrana duhovniceasca pe care o primim in desaga sufletului nostru pentru a fi întăriți pe drumul anevoios al postului. Știm că mulți, atunci când își propun să postească, au în vedere, în primul rând, latura sa culinara. Ba chiar sunt foarte preocupați de a gasi cât mai multe rețete de post. Însă cea mai buna "rețetă de post" este cea pe care o vom auzi mâine citindu-se în biserici, din Evanghelie si care sună așa: "De veți ierta oamenilor greșealele lor, ierta-va și vouă Tatal vostru Cel ceresc; iar de nu veți ierta oamenilor greșealele lor, nici Tatal vostru nu vă va ierta greșealele voastre. Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii; că ei își smolesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, și-au luat plata lor. Tu însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spala, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție.Nu va adunați comori pe pamânt, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură. Ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă și nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta" (Matei 6, 14-21). Mântuitorul ne vorbește în această pericopă evanghelica despre trei ingrediente indispensabile unei adevarate "rețete de post", și anume: iertarea, discreția și faptele bune.

Multa lume se întreabă ce trebuie să facă pentru a se mântui. Există vreun secret al mântuirii, vreo stratagemă prin care putem să-L înduplecăm pe Dumnezeu mai ușor să ne rânduiască și nouă un colțisor de rai? Și iată că Scriptura ne "vinde" un pont: "De veți ierta oamenilor greșealele lor, ierta-va și vouă Tatal vostru Cel ceresc". Nici că se poate un raspuns mai simplu și mai accesibil tuturor. Așadar, nu trebuie să împlinim, de-a lungul vieții noastre, porunci care să ne depășească puterile, nu trebuie să ne supunem trupul unei asceze îndelungate, ci trebuie doar să iertăm totdeauna celor care ne greșesc, celor care ne fac rău. Patericul egiptean ne istorisește cazul unui călugăr pe care cei din jur îl considerau cam leneș în îndeplinirea obligațiilor sale și care, deși era pe patul de moarte, era vesel și cu inima ușoară. Întrebat de cei din jur dacă nu este îngrijorat de cele ce vor urma să se întâmple cu sufletul său, având în vedere viața pe care a dus-o, el le răspunde senin că, din toate, o poruncă nu a călcat-o niciodată: aceea de a nu judeca pe aproapele. Ca atare, el era încrezător în promisiunea pe care Mântuitorul ne-a făcut-o tuturor: "Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați" (Luca 6, 37). Cât de ușor, în aparență, și-a câștigat mântuirea acel călugăr! Este însă atât de ușor să nu judeci și să ierți? Vedem în jurul nostru că mai simplu este a ține un post alimentar, chiar și unul mai aspru, dar că acest post, al minții, al cuvântului se ține foarte rar.

Al doilea dintre elementele pe care trebuie să le avem în vedere când postim spuneam că este discreția: "Să nu te arăți oamenilor că postești" este porunca Mântuitorului Hristos, care ne vorbește atât despre fățarnicii care nu posteau, dar simulau aceasta pentru a impresiona pe cei din jur, cât și despre cei care posteau doar de dragul de a fi remarcați și apreciați pentru asta. Postul este rânduit pentru folosul nostru, nu pentru a impresiona pe cineva sau pentru a face pe plac cuiva din viața noastră. El este ca un medicament care ne ajută să luptăm cu boala păcatului. Postul nu este doar o sumă de restricții, de renunțări, de abstinențe, ci este un exercitțu de voință prin care unui suflet luminat de rugăciune îi încredințăm trupul acesta neputincios al nostru. A crede ca poți duce luptele cele duhovnicești fără a te sprijini de post e ca și cum ai crede că poți participa cu succes la o competiție fără nici o oră de antrenament. Discreția cu care trebuie să ne insoțim postul nostru exprimă așadar această interiorizare a postului pentru ca Tatăl nostru - "Care vede în ascuns" - să ne dăruiasca puterea interioară de care avem nevoie, ferindu-ne de satisfacția de moment, ce vine din afara noastră și care ne hranește egoul cu iluzia că suntem mai buni.

Un exercițiu de libertate

Aceste virtuți pot sa devină lucrătoare în viața noastră prin faptele bune, de milostenie, pe care le facem. Mântuitorul ne avertizează să nu ne adunăm "comori pe pământ", adică să nu avem o legătura pătimașă față de bunurile materiale, să ajungem să ne punem nădejdea în cele agonisite. Însă nu rareori astfel de oameni se trezesc peste noapte lipsiți de aceste bunuri materiale și devin de două ori săraci. O dată pentru că nu mai au acele bunuri materiale în care și-au pus nădejdea, a doua oară pentru că, în tot acest timp, au sărăcit și sufletește. Cei care se preocupă să adune comori pentru sufletul lor, prin rugăciune, post, fapte bune, aceia nu au de ce să se teamă. Chiar dacă i-ar ajunge vreun necaz, ei știu că Dumnezeu le poartă de grijă și întotdeauna sunt preocupați pentru a face voia Lui mai mult chiar decât de a se gândi la bunurile absolut necesare traiului zilnic... Continuarea, în Ziarul de Iași