Rugăciunea curată, ca şi credinţa, este darul lui Dumnezeu. Zice Apostolul Pavel că pe toate ni le dă Dumnezeu pe baza credinţei şi adaugă: iar aceasta darul lui Dumnezeu este (Efes. 2,8).

Nu te gândeşti corect, nu lucrezi corect, nu vezi şi înţelegi lucrurile corect atunci când crezi că toate sunt din puterea ta. Ceea ce ţine de tine este încercarea de a avea o atitudine corectă înaintea lui Dumnezeu. Să vadă Dumnezeu că tu cauţi, că vrei să fii credincios, că vrei să trăieşti în credinţă, iar că aceasta vine ca dar al lui Dumnezeu.

Aşadar, credinţa este darul lui Dumnezeu. Dar al lui Dumnezeu sunt virtuţile sau faptele bune pe care le facem. Dar al lui Dumnezeu este şi rugăciunea curată. Dar al lui Dumnezeu! Nu ştiu de ce se neliniştesc unii, se tulbură, că nu se pot ruga. Încearcă să se roage, dar rugăciunea lor nu este una curată. Adică nu se pot concentra, fiindcă le vin gânduri şi alte imagini şi sunt nedumeriţi. De ce eşti nedumerit? Aşa cum este omul, căzut, cu situaţiile şi cu păcatele lui, cum ar putea să se roage curat?

(Arhimandrit Simeon Kraiopoulos, Taina mântuirii, Editura Bizantină, Bucureşti, pp. 234-235)