Când Bătrânul dorea să ne ajute să punem capăt vreunei deprinderi rele ne spunea mereu povestea celor trei sâmbete. Cândva, pe când era copil încă, obişnuia să rostească un anumit cuvânt rău. Când a înţeles asta, a luat hotărârea de a-l nimici, de a-l scoate din minte. Dar nu era treabă uşoară. Totuşi, a cugetat în sinea lui: timp de trei sâmbete nu voi mai rosti acest cuvânt. A făcut întocmai şi, într-adevăr, după trei sâmbete, şi-a atins scopul, încetând să mai rostească acel cuvânt.

A aplicat în continuare aceeaşi metodă preţ de alte trei sâmbete, apoi alte trei, pentru ca, încetul cu încetul, să pună capăt deprinderii celei rele.

Şi pe noi ne sfătuia să ne dezrădăcinăm deprin­derile rele nu brusc sau cu violenţă, ci domol, încetul cu încetul, cu exerciţiu intens de voinţă şi cu răbdare.

(Părintele Porfirie. Fapte minunate şi învăţături, Editura Bunavestire, 2011, pp. 59)