Domnul Dumitru are 72 de ani şi a fost operat de curând la Spitalul Providenţa. Una dintre cele mai mari temeri ale sale a fost cea de anestezie: „Mi-a fost foarte frică, fiind prima operaţie, dar doamna doctor, prin cuvintele sale, m-a încurajat foarte mult şi mi-a explicat tot, de la început până la sfârşit. Aşa ceva numai prin filme mai vezi, prin alte ţări. Sunt foarte mulţumit, am fost pregătit şi toată lumea a avut grijă de mine”, a spus domnul Dumitru, pacient al Spitalului Providenţa.

Despre importanţa anesteziei şi mai ales despre pregătirea pentru anestezie, ca etapă esenţială în reuşita operaţiei, ne oferă detalii în rândurile de mai jos dr. Luciana Croitoru (Creţiu), medic specialist Anestezie și Terapie Intensivă în cadrul Spitalului Providenţa:

„Viziunea generală a pacientului în ceea ce privește intervenția chirurgicală este, în primul rând, frica de necunoscut (mai accentuată la pacientul care trece prin prima experiență chirurgicală), și în al doilea rând, frica de anestezie: cum se face, cât timp durează, «cât ia din viață». Sunt întrebări pertinente și cu valoare psihologică profundă, mai ales în contextul actual al protocoalelor spitalicești care cer informarea pacientului completă, sub semnătură, în ceea ce privește actul anestezic care se va desfășura asupra sa.

Ce este anestezia?

Anestezia, în termenii cei mai simpli, înseamnă «fără durere», important detaliu de luat în considerare în contextul unei intervenții chirurgicale. Este un act de precizie efectuat de către medicul anestezist care necesită înțelegerea și cooperarea pacientului.

Ce tip de anestezie? Cum se administrează? Cât durează? Tipul de anestezie pentru un anumit pacient supus unei anumite intervenții chirurgicale este cel hotărât de medicul anestezist și explicat pacientului, care să reducă cel mai mult toate riscurile posibile.

General vorbind, anestezia poate fi: anestezie loco-regională (anestezia rahidiană, anestezia peridurală, anestezia de plex) care presupune administrarea anestezicului direct pe nerv sau pe trunchi de nerv cu menținerea stării de conștiență a pacientului, sau anestezie generală cu administrarea medicației anestezice în torentul circulator via cateter venos periferic/central. Aceasta implică adormirea profundă  a pacientului cu obținerea inconștienței pe toată perioada intervenției chirurgicale. Fiecare tip de anestezie comportă riscuri apreciate în contextul clinic al pacientului.

Cum priveşte pacientul anestezia?

Neliniștea cea mai mare a pacientului este - “anestezia generală ia 10 ani din viață…” Fals. Anestezia generală nu ia ani din viață, ci doar aduce starea de somn profund cu inconștiență pe perioada celor câteva minute/ore cât durează.

Cum se realizează pregătirea pentru anestezie?

Acordul informat al pacientului se ia de către medicul anestezist în cadrul unei discuții care ia forma examenului preanestezic. Interviul preanestezic are roluri multiple dintre care cel mai important este pregătirea pacientului pentru anestezie atât din punct de vedere fizic, cât și din punct de vedere psihologic. Se adaugă la acesta informațiile obținute prin examenul fizic al pacientului și cele obținute prin anamneză în ceea ce privește antecedentele medicale, cele chirurgicale și anestezice, antecedentele alergice și antecedentele transfuzionale.

De ce sunt importante toate aceste informații?

·         Antecedentele medicale ale pacientului sunt extrem de importante pentru anestezist datorită faptului ca îl orientează în direcția managementului bolilor cronice pe parcursul anesteziei. Fiecare tip de boală (neurologică, cardiacă, pulmonară, hepatică sau renală) necesită o abordare specifică cu menținerea sau obținerea compensării acesteia încă înainte de intervenția chirurgicală. Interviul preanestezic are menirea de a evidenția informațiile privitoare la stadiul bolii și medicația pe care o ia pacientul la domiciliu. De exemplu, o parte din medicația pentru hipertensiunea arterială sau boala ischemică cardiacă se administrează inclusiv în ziua intervenției chirurgicale; anticoagulantul, pe de altă parte, se oprește înainte de operație cu câteva zile pentru a reduce riscul de sângerare. Aceste indicații pe care le face anestezistul fac parte din pregătirea preanestezică/preoperatorie a pacientului.

·         Antecedentele chirurgicale și anestezice ale pacientului sunt, de asemenea, importante pentru cunoașterea istoricului chirurgical al pacientului (de exemplu, o altă intervenție chirurgicală pe abdomen poate ridica suspiciunea unui sindrom aderențial care poate face intervenția actuală mai dificilă), iar experiența unei alte anestezii poate indica gradul de complianță a pacientului la tehnica anestezică. Eventualele probleme ale pacientului la o anestezie anterioară, generală sau loco-regională, va orienta medicul anestezist spre anestezia cea mai potrivită pentru pacient și pentru intervenția chirurgicală la care acesta este supus.

·         Antecedentele alergice trebuie în mod imperativ cunoscute având în vedere condițiile actuale de mediu care predispun din ce în ce mai mult la alergii, pornind de la aerul pe care îl respirăm (praf, polen, particule provenite de la diverși produsi de degradare industrială), alimentele pe care le ingerăm (conservanții alimentari, alimente cu potențial alergogen), cosmeticele pe care le folosim și până la diverse medicamente. Alergia se poate dezvolta sub forma sa cea mai ușoară – urticaria – până la formele cele mai severe – șocul anafilactic. Abordarea intra-anestezică a unei reacții alergice este promptă și salvatoare de viață, ceea ce implică și explică necesitatea cunoașterii acestora înainte de anestezie

·         Antecedentele transfuzionale. Obligativitatea cunoașterii grupului sangvin și Rh-ului pacientului derivă din aprecierea riscului de sângerare pe care îl comportă intervenția chirurgicală care poate determina, în anumite condiții, instabilitate hemodinamică marcată intra-anestezic, al cărei management presupune transfuzia. Pacientul trebuie să-și cunoască grupul sangvin și Rh-ul (dacă acesta a fost determinat anterior) și să știe, de asemenea, să declare dacă a mai primit sânge sau produși de sânge și dacă au existat reacții transfuzionale.

Obținerea acestor informații în cadrul examenului preanestezic se realizează prin crearea unei relații medic-pacient bazată pe sinceritate din partea pacientului și pe încredere reciprocă.

Posibile probleme în recoltarea informațiilor pot să apară la pacientul care nu este capabil să ofere el însuși datele necesare (pacientul pediatric, pacientul în comă sau cu afazie, pacientul cu retard mental etc.), moment în care este implicată familia care cunoaște cel mai bine toate tarele acestuia și medicația cronică de la domiciliu, inclusiv modul cum este autoadministrată aceasta (zilnic, intermitent sau noncompliant).

Riscurile anesteziei şi reducerea lor

În cadrul examenului preanestezic se identifică și riscurile la care este supus (sau nu) pacientul: riscul operator, riscul anestezic, riscul de aspirație gastrică, riscul de ischemie perioperatorie, riscul de agravare a bolii de fond, riscul tromboembolic, riscul de sângerare, riscul infecțios, toate judecate în context de tip de intervenție chirurgicală (urgență/programată), de tip de anestezie (generală/loco-regională) și de stadiul bolii asociate (compensată/decompensată).

Pregătirea preanestezică/preoperatorie este făcută în așa fel încât toate aceste riscuri să fie reduse la minimum prin anumite gesturi terapeutice sau diagnostice: premedicația – cu rol în anxioliză; postul alimentar preanestezic – reducerea riscului de aspirație gastrică; obținerea compensării bolii de bază cu sau fără efectuarea unor investigații suplimentare; evitarea perioadelor de ischemie perioperatorie etc.

În concluzie, discuția condusă de medic cu pacientul, cu oferirea răspunsurilor la întrebările pacientului, pe lângă toate sancțiunile terapeutice și diagnostice necesare pentru scăderea riscurilor, reprezintă primul pas pentru  obținerea unei bune pregătiri preanestezice/preoperatorii.

Important este ca pacientul să fie conștient și aderent la terapie și indicații, iar cooperarea sa să fie autentificată prin semnarea acordului informat pentru anestezie.”

Spitalul Providenţa oferă pacienţilor cele mai bune condiţii în Unitatea de Anestezie şi Terapie Intensivă de care dispune, asigurând suport vital prin aparatură de înaltă performanţă, la standarde europene. Saloanele Spitalului Providenţa sunt dotate ultramodern, având un grad ridicat de confort.

Totodată, pacienţii au parte de o pregătire corectă şi completă în ceea ce priveşte anestezia, fiind respectate, astfel, toate etapele necesare unei intervenţii chirurgicale reuşite.

Programări la Spitalul Providenţa se pot realiza la numerele de telefon: 0232/241.271 şi 0730.230.030, sau la sediul Spitalului Providenţa din Șoseaua Nicolina, nr. 115 (cartierul CUG, acces prin parcarea Fortus).