Prejudecățile – păcatele alunecoase ale minții
Prejudecățile nu sunt judecăți. Judecățile cer un efort, o verificare; prejudecățile nu cer nimic. De aceea stau mai la îndemână și câștigă pe mai mulți.
Printre păcatele minții sunt înșirate și prejudecățile. În fața lor, Iisus a ieșit osândit. Acestea au și alte nume: bănuieli, presupuneri, formalisme etc., după intensitatea lor.
Prejudecățile nu sunt judecăți. Judecățile cer un efort, o verificare; prejudecățile nu cer nimic. De aceea stau mai la îndemână și câștigă pe mai mulți. Unul din gânditorii vremii noastre are cuvântul acesta: „E de-ajuns să primești o singură idee greșită, ca principiu conducător, ca pe urmă să nu existe absurditate posibilă, la care să nu se ajungă în chipul cel mai logic cu putință” (Henri Bergson).
(Protosinghelul Arsenie Boca, Cuvinte vii, Ediția a II-a revizuită, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 175)